Loan interest recalculation claims barred from cassation due to non-monetary subject matter and value threshold

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2014, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la calcularea dobânzii potrivit formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit, respectiv "6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii - 4,12 %", obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare calculat pe baza formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit, obligarea pârâtei la recalcularea ratelor de credit achitate începând cu luna aprilie 2014 potrivit aceleiaşi formulei, obligarea pârâtei la plata unei dobânzi penalizatoare calculată la nivelul prevăzut în contract pentru toate sumele încasate nejustificat în contul ratelor de credit începând cu aprilie 2014, imputarea sumelor reţinute în mod nelegal de către bancă în ratele calculate începând cu luna aprilie 2014 asupra principalului rămas de restituit cu consecinţa reducerii corespunzătoare a soldului rămas de restituit al creditului, obligarea băncii la plata de daune cominatorii de 1000 euro pe zi de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6116 din 8 decembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu majoritate, a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 6116 din 8 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. A schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul că: a admis, în parte, cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta să calculeze ratele de credit, începând cu luna aprilie 2014, conform formulei de calcul a dobânzii prevăzute la art. 3.1 din contract, respectiv "standard (6 M EURIBOR+CDS+MRR+Marja Băncii=13,42%)-4,12%" şi la emiterea unui nou grafic de rambursare prin raportare la această formulă; a dispus imputarea sumelor reţinute de pârâtă, cu încălcarea clauzei privind modul de calcul al dobânzii, respectiv a sumei de 44.210,59 euro, calculată până în luna martie 2014, inclusiv, şi a sumei de 16.539,05 euro, calculată din luna aprilie 2014 până la data introducerii acţiunii - 30.06.2014, asupra capitalului rămas de restituit în temeiul contractului; a respins celelalte capete de cerere, ca fiind neîntemeiate, şi a obligat intimata-pârâtă să plătească apelanţilor-reclamanţi suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta E. S.A. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că se dezvoltă exclusiv critici de netemeinicie a hotărârii pronunţate de instanţa de apel, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 10 mai 2017, recurenta-pârâtă E. S.A. a solicitat înlăturarea susţinerilor intimaţilor şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 20 septembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă E. S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit, prin care a susţinut, în esenţă, admisibilitatea recursului formulat, în raport de faptul că suntem în prezenţa unei cereri evaluabile în bani al cărei obiect depăşeşte valoarea prag de 1.000.000 RON.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus punct de vedere la raportul întocmit, prin care a susţinut, în esenţă, inadmisibilitatea recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speţă, se constată că, obiectul cauzei îl reprezintă obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâtei la calcularea dobânzii potrivit formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit; la emiterea unui nou grafic de rambursare calculat pe baza formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit; la recalcularea ratelor de credit achitate începând cu luna aprilie 2014 potrivit aceleiaşi formulei, precum şi obligarea pârâtei la plata unei dobânzi penalizatoare calculată la nivelul prevăzut în contract pentru toate sumele încasate nejustificat în contul ratelor de credit începând cu aprilie 2014.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că întrucât acţiunea are mai multe petite, printre care obligaţia de a face neevaluabilă în bani şi pretenţii într-un cuantum redus, care nu depăşeşte valoarea de 200.000 RON (nefiind indicat nicăieri un cuantum exact al dobânzilor care ar fi trebuit să se restituie reclamanţilor, cu titlu de despăgubiri constând în sume încasate în mod nelegal, fără temei contractual de către pârâtă) nu poate fi avută în vedere ca subscriindu-se cerinţelor legale referitoare la exercitarea celor două căi de atac, apelul şi recursul.

Se constată că în faţa primei instanţe, pârâta E. S.A., prin notele de şedinţă depuse la 19 septembrie 2014, a solicitat instanţei să pună în vedere reclamanţilor să precizeze valoarea fiecărui capăt de cerere dedus judecăţii şi temeiul de drept pentru stabilirea competenţei instanţei şi a taxei judiciare de timbru.

Prin notele depuse de către reclamanţi la 2 octombrie 2014, aceştia au precizat că temeiurile de drept pentru fiecare capăt de cerere se referă la obligaţia de a face şi la obligaţia de a da, după cum urmează: capătul 1 de cerere vizează obligarea pârâtei la recalcularea soldului creditului, potrivit prevederilor contractului de credit nr. x, prin eliminarea valorii adăugate în mod nelegal în aprilie 2014; capătul 2 de cerere vizează obligarea pârâtei de a calcula dobânda potrivit formulei de dobândă prevăzută în contractul de credit 6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii-4,12%; capătul 3 de cerere vizează obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare calculat pe baza formulei de dobândă prevăzută în contractul de credit 6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii-4,12%; capătul 4 de cerere vizează obligarea pârâtei la recalcularea ratelor de credit achitate începând cu luna aprilie 2014, potrivit formulei 6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii-4,12%; capătul 5 de cerere vizează obligarea pârâtei la plata unei dobânzi penalizatoare calculată la nivelul prevăzut în contract pentru toate sumele încasate nejustificat în contul ratelor de credit începând cu aprilie 2014; capătul 6 de cerere vizează imputarea sumelor reţinute în mod nelegal de către bancă în ratele calculate începând cu aprilie 2014 asupra principalului rămas de restituit cu consecinţa reducerii corespunzătoare a soldului rămas de restituit al creditului; capătul 7 de cerere vizează obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1000 euro/zi de întârziere.

Astfel, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii, de precizările reclamanţilor în faţa primei instanţei, care se subscriu prevederilor art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceste aspecte nu pot conferi recurentei dreptul la exercitarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 14 februarie 2018.