Corporate damages claim: High Court declared itself incompetent and remanded case to Bucharest Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 11630 din 23 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B., pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 19972 RON reprezentând contravaloare prejudiciu şi dobânda legală calculată de la data achitării prejudiciului 16 martie 2010 şi până la data plăţii integrale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 13 martie 2018.

Motivele de apel, au vizat în mod sintetizat următoarele aspecte:

- lipsa continuităţii completului de judecată în faţa primei instanţe;

- greşită soluţionare a excepţiei "lipsei prealabile a concilierii"

- respingerea eronată a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune;

- respingerea probatoriului solicitat în dovedirea cererii reconvenţionale;

- reţinerea eronată a situaţiei de fapt.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la apelul declarat de apelantul-pârât, invocând excepţia nulităţii cererii de apel şi a tardivităţii apelului, şi în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, prin decizia nr. 1527 din 3 aprilie 2018, a admis excepţia netimbrării invocată din oficiu.

A anulat cererea de apel formulată de apelantul-pârât B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca netimbrată.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 (aplicabilă prezentului litigiu în toate fazele sale procesuale, avându-se în vedere momentul introducerii cererii de chemare în judecată - 18 octombrie 2011), taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, că art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege stabileşte că "cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, aceasta fiind situaţia reţinută în apelul pendinte.

În cauză, s-a constatat că la înregistrarea apelului s-a stabilit în sarcina apelantului-pârât obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1130,16 RON şi timbru judiciar de 10 RON, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, taxa fiind stabilită în mod distinct, la valoarea contestată în apel, sub aspectul cererii de chemare în judecată (654,66 RON taxă de timbru şi timbru judiciar de 5 RON) şi al cererii reconvenţionale (475,5 RON taxă timbru la care s-a adăugat timbru judiciar de 5 RON).

Apelantul-pârât a fost citat pentru termenul de judecată din data de 3 aprilie 2018 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar datorate, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Cu toate acestea, apelantul-pârât nu s-a conformat dispoziţiilor tribunalului, în sensul îndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina sa.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât B..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 3 pct. 3 C. proc. civ., art. 4 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 299 alin. (2) C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în apel, într-o cerere de competenţa judecătoriei în primă instanţă.

Conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice cazuri expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ., recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 299 alin. (2) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Bucuresti, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de Tribunalul Bucuresti, instanţa care a pronunţat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1527/A din 3 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.