Admission of material incompetence and remand of appeal against suspension order

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Prin încheierea din 21 iunie 2016, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata recursului formulat de A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul x/2005 A stabilit termen administrativ de verificare la data de 25 iunie 2018.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În şedinţa publică din 10 aprilie 2018, Curtea de Apel Iaşi, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, pe care a pus-o în discuţia părţilor iar, prin decizia nr. 152 din 10 aprilie 2018, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a recursului formulat de A. împotriva încheierii din 21 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., art. 4 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 299 alin. (2) C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, în recurs, într-o cerere de competenţa judecătoriei în primă instanţă.

Conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice cazuri expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ., recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 299 alin. (2) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Iaşi, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 3 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 21 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2005.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.