Jurisdiction over reversal of execution: Competence of court of execution under Art. 651 CPC over labor law territorial rules

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2017, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin Sucursala Regională CF Iaşi, a solicitat obligarea pârâtului A., la plata sumei de 1.258 RON reprezentând sumă nedatorată încasată de la societate şi a dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la restituirea efectivă a debitului restant. De asemenea, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 666/2017, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 Codul muncii, iar competenţa teritorială nu este alternativă, ci revine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 581/1998, Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. este societate comercială pe acţiuni, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. x, sectorul 1 şi având în vedere dispoziţiile art. 269 Codul muncii, precum şi faptul că sediul reclamantei este în Municipiul Bucureşti, instanţa a constatat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 4162 din 07 iunie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Paşcani.

În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, faţă de faptul că din motivarea cererii de chemare în judecată, rezultă că, prin capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea unei sume despre care se menţionează că a fost achitată în baza sentinţei civile nr. 2039/2014 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă ce ulterior a modificată, prin decizia civilă nr. 723/2015 a Curţii de Apel Iaşi, fără să fi fost restabilită situaţia anterioară, înseamnă că Tribunalul a fost investit să soluţioneze o acţiune având ca obiect întoarcerea executării.

S-a apreciat că pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a litigiului prezintă relevanţă dispoziţiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., 724 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Tribunalul a considerat că, în condiţiile în care, dispoziţiile art. 622 C. proc. civ. reglementează, ca modalităţi de punere în executare a obligaţiilor stabilite prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, executarea de bunăvoie şi executarea silită, înseamnă că, pe cale de consecinţă, şi dispoziţiile referitoare la întoarcerea executării se aplică inclusiv în situaţia executării de bună voie a obligaţilor stabilite printr-un titlu executoriu.

Judecătoria Paşcani prin sentinţa civilă nr. 1987 din 03 noiembrie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Paşcani, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că prezentul litigiu şi-a păstrat caracterul de litigiu de muncă în înţelesul art. 1 lit. p) din Legea 62/2011, iar competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii aparţine tribunalului, potrivit art. 208 din aceeaşi lege.

În acest context, s-a reţinut că, devin incidente dispoziţiile art. 256 alin. (1) Codul muncii (salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie), text pe care şi-a întemeiat de altfel acţiunea şi reclamanta, care are la îndemână un mijloc procedural cu caracter special, ce dă posibilitatea angajatorului de a recupera sumele de bani încasate de salariat în mod necuvenit. Textul are caracter de normă specială, aplicabilă prioritar în raport cu orice alte dispoziţii, atunci când este vorba despre raporturi de muncă.

Totodată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 268 alin. (1) Codul muncii şi a art. 210 din Legea nr. 62/2011, s-a apreciat că, în ceea ce priveşte conflictele de muncă, competenţa teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul sau locul de muncă reclamantul şi cum potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 581/1998, Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. este societate comercială pe acţiuni, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. x, competenţa în soluţionarea cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Paşcani competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională CF Iaşi, a solicitat obligarea pârâtului A., la plata sumei de 1.258 RON reprezentând sumă nedatorată încasată de la societate şi a dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la restituirea efectivă a debitului restant.

Înalta Curte reţine că raportul juridic dedus judecăţii având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea sumei plătite în plus în temeiul titlului executoriu modificat, are caracterul unei acţiuni având ca obiect întoarcerea executării.

Astfel, dacă obiectul executării l-a constituit o sumă de bani, constând în drepturi salariale, pretenţia concretă, formulată prin cererea de chemare în judecată, în acest caz, îl constituie tot o sumă de bani care, însă, nu mai are ca temei drepturile sau obligaţiile salariale ale părţilor.

Instanţa este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu executoriu modificat şi care nu împrumută nimic din particularităţile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu.

Conform art. 723 alin. (1) C. proc. civ. în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Potrivit art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi alin. (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare. Judecata se va face de urgenţă şi cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.

În cauză, titlul în baza căruia a fost făcută executarea, respectiv sentinţa civilă nr. 2039/2014 din 11 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2014 şi care, ulterior, a fost modificată prin decizia civilă nr. 723/2015 din 19 mai 2015 de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin diminuarea sumei pe care pârâtul era îndreptăţit să o primească, este o hotărâre judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.

Executarea hotărârii judecătoreşti s-a efectuat în mod benevol, fără a se recurge la procedura executării silite, însă recuperarea sumei plătite în plus se poate solicita pe calea întoarcerii executării, potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (3) C. proc. civ., iar competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de executare.

Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menţionat, competenţa de soluţionare a unei cereri privind întoarcerea executării, cum este cazul în speţa de faţă, aparţine instanţei de executare.

În acest sens, devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziţie derogatorie de la competenţa stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului este instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării.

Cum, în speţă, domiciliul debitorului A. este situat în judeţul Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Paşcani.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2018.