Jurisdiction to hear cassation appeal against appellate decision in execution objection: hierarchical competence and declination to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 20.09.2012 pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă, sub nr. x/2012*, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.A. Bucureşti- prin mandatar S.C. C. S.R.L. Bucureşti, contestaţie la executare împotriva începerii executării silite imobiliare asupra imobilului situat în jud. Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 1.740,17 m.p. cu construcţii, executare silită care i-a fost comunicată spre ştiinţă de către B.E.J. "D.", în dosarul de executare silită nr. x/2012 E; a pretins şi obligarea intimatei, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata B. S.A. Bucureşti a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, la data de 21.12.2012, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată, şi ieşirea din indiviziune a soţilor Tudorache cu privire la bunul imobil compus din teren în suprafaţă de 1.740,17 mp, situat în Voluntari nr. 76bis, sat Pipera, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov şi atribuirea imobilului către intimatul E..

Prin încheierea pronunţată la termenul din 27.12.2012, instanţa a dispus citarea debitorului E., în calitate de intimat.

În şedinţa publică din 24.04.2013, S.C. F. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat să se constate dreptul său asupra tuturor lucrărilor de investiţie (mobile şi imobile) pe care le-a efectuat la imobilul situat în Voluntari nr. 76bis, sat Pipera, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov; să se instituie un drept de retenţie asupra imobilului, în favoarea intervenientului; să se constate existenţa unui privilegiu imobiliar special al intervenientului asupra imobilului debitorului, cerere care a fost admisă în principiu prin încheierea pronunţată la 15.05.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2278, pronunţată la data de 01 aprilie 2016, Judecătoria Buftea a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.A. Bucureşti şi E., şi cu intervenientul S.C. F. S.R.L. Voluntari; a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul nr. x al B.E.J. D.; a admis cererea reconvenţională; a atribuit integral contestatoarei imobilul situat în jud. Ilfov, identificat prin expertiza topografică efectuată în cauză; a obligat contestatoarea a achita intimatului E. suma de 2.457.776 RON, cu titlu de sultă; s-a constatat că ipoteca constituită de către intimatul E. asupra imobilului partajat, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/31.07.2008 de B.N.P. G., se strămută de drept, la data rămânerii definitive a hotărârii, asupra sultei primită de intimat; a admis cererea de intervenţie principală şi a fost obligat intimatul E. a achita intervenientului suma de 1.024.819 RON, reprezentând valoarea lucrărilor efectuate la imobil; s-a dispus obligarea intimatului E. a achita intervenientului suma de 11.504 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, B. S.A. Bucureşti a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, prin decizia nr. 2439/A, pronunţată la data de 29 iunie 2017, în dosarul nr. x/2012, a respins apelul formulat de B. S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii E., A. şi intervenienta S.C. F. S.R.L. Voluntari, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. BUCUREŞTI a declarat recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 19.03.2018.

La data de 14.05.2018 tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 21.05.2018.

Dintru început, se cuvine a preciza că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, în speţă sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865, întrucât procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010. Astfel, legea nouă de procedură a intrat în vigoare la 15.02.2013 (art. 82 din Legea nr. 76/2012), iar executarea silită ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 E al B.E.J. "D." a fost declanşată în anul 2012.

Legea aplicabilă în materie procesual civilă, în speţă, se determină în funcţie de data începerii executării silite, conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân suspuse acelei legi".

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, excepţie asupra căreia, în temeiul art. 158 alin. (1) şi alin. (3), rap. la art. 3 pct. 3 şi art. 4 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în apel, într-o contestaţie la executare.

Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ. de la 1865, "Curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.".

Prevederile legale anterior menţionate consacră exclusivitatea de competenţă a curţilor de apel în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel şi a hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Într-o atare situaţie, se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 1- 4 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 1, 2, 3, şi 4 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Totodată, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., "recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel".

În speţă, necompetenţa materială a instanţei supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus şi, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 299 alin. (2) cu art. 4 pct. 1 C. proc. civ., aşa încât, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Ilfov, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. de la 1865.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta B. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 2439/A din 29 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2018.