Cassation inadmissible for bank credit claim below 1M RON threshold despite challenge to abusive variable interest clauses
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the bank's appeal as inadmissible, leaving in force the appellate decision that upheld the first-instance finding of the abusiveness and absolute nullity of the variable interest rate clause (indexed to an unverifiable reference rate) while rejecting the challenge to the administrative fee clause and ordering the restitution of amounts collected under the invalid interest provision. The dispute concerned a bank credit contract where borrowers sought the nullity of abusive clauses regarding interest calculation methods and commissions, specifically alleging that the interest margin was adjustable based on non-transparent elements determined by the bank. The decisive legal basis for the dismissal was the prohibition on cassation appeals for monetary claims below the threshold of 1,000,000 RON, as established by Law No. 2/2013 and applicable to the case based on the value of the principal claim and the date of the challenged appellate decision, thereby invoking the principle of the legality of judicial remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 471 alin. (5) din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ; Cassation inadmissible for bank credit claim below 1M RON threshold despite challenge to abusive variable interest clauses: Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018
Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 14.10.2014, sub numărul de dosar x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:
1. să se constate caracterul abuziv (ilegal) şi pe cale de consecinţă nulitatea absolută a clauzelor din contractul de credit bancar nr. x/04.08/2008, prevăzute la pct. 9 lit. a), b), c), d), e), referitoare la comisioanele percepute de bancă şi să se dispună eliminarea lor din contract;
2. să constate că, începând cu 27 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 174/2008, au devenit abuzive (ilegale) şi pe cale de consecinţă, nule absolut, clauzele din contract prevăzute la pct. 5, 6, 7, 8 referitoare la procentele şi modul de calculare a dobânzilor, care au permis şi permit instituţiei financiare majorarea abuzivă a marjei în funcţie de elemente neverificabile/netransparente, conform "deciziei băncii"
3. obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor percepute şi încasate nelegal cu titlu de comisioane şi dobânzi conform concluziilor expertizei financiar - contabile, urmând ca sumele care vor face obiectul restituirii să rămână în contul pârâtei prin compensaţie în contul datoriei de restituit;
4. obligarea pârâtei ca pentru calculul dobânzii să folosească metoda de calcul legală, transparentă şi negociată, conform legii, prin raportare la coeficientul Euribor, singura variabilă legal acceptată de legislaţia în vigoare, plus marja fixă prevăzută în contract şi la eliminarea (adaptarea la lege) după caz, a comisioanelor de administrare, transformare, de returnare anticipată;
5. obligarea pârâtei la refacerea graficului de rambursare conform punctelor 3 şi 4 pentru a stabili cu certitudine situaţia la zi a creanţei şi a plăţilor efectuate;
6. să se constate exonerarea de răspundere a reclamanţilor pentru neexecutarea contractului în termenii iniţiali pe temeiul forţei majore şi să se dispună înlăturarea tuturor penalităţilor imputate de către pârâtă, reclamanţilor cu titlul de dobânzi penalizatoare, comisioane etc. datorate neexecutării obligaţiilor;
7. să se constate nulitatea contractului pentru grave încălcări ale prevederilor legale referitoare la consimţământ, cauza contractului, executarea contractelor, buna credinţă în executarea convenţiilor şi să se dispună rezilierea şi încetarea acestuia, cu restituirea de către reclamanţi a diferenţei dintre sumele încasate şi sumele plătite pârâtei cu dobânda legală, până la plata sumelor primite în urma contractului.
8. obligarea pârâtei C. la plata sumei de 5.000 de euro cu titlul de daune morale, sumă pe care reclamanţii consimt să o cedeze pârâtei în contul datoriei.
Prin încheierea din 12.03.2015 s-a consemnat că reclamanţii au precizat că suma totală datorată băncii este de 192.043 Euro.
Prin sentinţa civilă nr. 3118 pronunţată la data de 04.06.2015 în dosarul nr. x/2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea completată formulată de reclamanţi, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei stipulate în Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/28.03.2008, la pct. 5 care prevede "După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile C., la care se adaugă 1,50" şi a clauzei stipulate la pct. 9 lit. b) privind plata comisionului de administrare, a obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele plătite cu titlu de comision de administrare şi a sumelor încasate în plus, cu titlu de dobândă, în baza clauzelor mai sus anulate, a respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor, ca neîntemeiate, şi a respins cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe civile au formulat apel atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta C. S.A..
Prin decizia civilă nr. 542A pronunţată la 24.03.2016, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, secţia A VI-A CIVILĂ a admis apelul formulat de apelanta C. S.A., cu sediul în Bucureşti, şi cu sediul procesual ales la SCA D. în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 3118 din 04.06.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B.. A fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei de la pct. 9 lit. b) privind comisionul de administrare din contractul de credit nr. x/28.03.2008, precum şi capătul de cerere privind restituirea către reclamanţi a sumelor de bani plătite cu titlu de comision de administrare, ca neîntemeiate. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A fost respins apelul declarat de apelanţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat. Au fost obligaţi intimaţii A. şi B. la plata către apelanta C. S.A. a sumei de 2741,08 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C..
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru prevăzută O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 21.12.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului către intimaţi, cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei întâmpinare în termen de cel mult 30 de zile, însă intimaţii nu au formulat întâmpinare.
În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
La termenul din data de 19 septembrie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilităţii căii de atac şi a reţinut următoarele:
Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 542A pronunţată la 24.03.2016, de CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, secţia A VI-A CIVILĂ, decizie definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, dispoziţiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.
Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 24 martie 2016, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În speţă, capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum de 192.043 Euro (883.397 echivalent RON), sub pragul prevăzut de dispoziţiile evocate, prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 542A din 24.03.2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VI-A civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2018.