Jurisdictional conflict over enforcement contestation: execution court competence in cases of multiple debtors with different seats

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 30.06.2017 sub dosar nr. x/2017, contestatorul MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE a formulat contestaţie la executare şi în baza art. 719 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 30 alin. (1) din O.U.G nr. 80/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 7 din O.G nr. 22/2002, cu modificările şi completării ulterioare - cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei împotriva executării silite iniţiate de A. în dosarul nr. x/2017, la cererea creditorilor B., C., D. şi E., pentru recuperarea unor sume de bani datorate în baza sentinţei civile nr. 99/P/2008 din 08.12.2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 273/2010-R din 10.02.2010, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2009; împotriva somaţiei din 30.05.2017, emisă în acelaşi dosar execuţional; împotriva încheierii nr. 2 din 30.05.2017, emisă în dosarul nr. x/2017, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare; împotriva încheierii nr. 1328 din 04.05.2017, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2017, prin care a fost încuviinţată executarea silită în contradictoriu cu intimaţii-creditori B., C., E. şi D., toţi cu domiciliul ales în jud. Satu Mare.

Instanţa a reţinut că titlurile executorii au fost pronunţate de instanţele judecătoreşti din Oradea, domiciliile creditorilor sunt în municipiul Oradea, iar executorul judecătoresc activează pe raza Curţii de Apel Oradea. De asemenea, pe parcursul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2017 au fost formulate alte contestaţii la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Satu Mare, ce făceau obiectul dosarelor nr. x/2017 şi y/2017 şi care au fost conexate la data de 10.07.2017 pentru o mai bună judecată.

Contestaţia la executare de faţă a fost formulată de unul dintre debitori (Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti în considerarea faptului că sediul acestei instituţii se află pe raza administrativ-teritorială a Sectorului 5 Bucureşti.

Art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., se completează art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, deşi prin titlul executoriu au fost stabilite obligaţii în sarcina mai multor debitori, ale căror sedii se aflau (şi) la data sesizării organului de executare, în Bucureşti, pe raza sectorului 5, creditorii, care domiciliază în Satu mare, au sesizat un organ de executare cu sediul în Satu Mare, competenţa fiind atrasă de faptul că debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare îşi are sediul în acelaşi oraş. Prin urmare, la data sesizării organului de executare cu cererea de declanşare a executării silite creditorii au optat, indirect, pentru Judecătoria Satu Mare, ca instanţă de executare.

Este pe deplin adevărat că şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţă de executare, în virtutea faptului că sediile a doi dintre debitori se găsesc pe raza administrativ-teritorială a sectorului 5 Bucureşti, astfel că în cauză nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă pentru soluţionarea prezentei contestaţii la executare. Cu toate acestea, având în vedere că pe parcursul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2017 au fost formulate şi alte contestaţii la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Satu Mare, ce făceau obiectul dosarelor nr. x/2017 şi y/2017 şi care au fost conexate la data de 10.07.2017 pentru o mai bună judecată, instanţa a apreciat că, pentru a preîntâmpina posibilitatea pronunţării de către instanţe de executare diferite a unor hotărâri divergente pe aspectul menţinerii/anulării aceloraşi acte de executare, este în interesul unei bune şi unitare judecăţi declinarea competenţei soluţionării contestaţiei de faţă în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 131 şi art. 132 din C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, Judecătoria Satu Mare a reţinut următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) teza I din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Conform art. 129 alin. (2) pct. 3, necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, iar, potrivit art. 130 alin. (2), necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., dispoziţia de drept comun în materie, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, executarea silită a fost demarată în dosarul de executare nr. 55/2017 instrumentat de A. împotriva a trei debitori, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi Ministerul Finanţelor Publice, având sediul în: Bucureşti, Satu Mare şi Bucureşti. Aşadar, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, ar reveni alternativ Judecătoriei Sector 5, Judecătoriei Satu Mare, respectiv Judecătoriei Sector 5.

În absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, este aplicabilă, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, prevederea art. 112 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia", ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

Totodată, se aplică, prin analogie şi prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din interpretarea art. 116 rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sector 5, contestatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ales între cele două instanţe deopotrivă competente (Judecătoria Satu Mare, respectiv Judecătoria Sector 5), fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cererii (contestaţiei la executare şi cererii de suspendare a executării silite) în favoarea instanţei de la sediul său în calitate de debitor, respectiv Judecătoria Sector 5.

Împrejurarea că Judecătoria Satu Mare a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor în dosarul de executare nr. 55/2017 prin încheierea civila nr. 1328/04.05.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 este irelevantă relativ la chestiunea în discuţie, întrucât împrejurarea că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Satu Mare nu poate avea ca efect faptul că aceasta ar fi devenit instanţă de executare, cât timp nu există niciun text de lege care să prevadă faptul că această calitate de instanţă de executare ar rămâne câştigată instanţei care a încuviinţat executarea silită.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 din C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâţii B., C., E. şi D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi a dispus înaintarea cauzei în vederea soluţionării conflictului de competenţă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în raport de obiectul cererii, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) Noul C. proc. civ., renumerotat, astfel cum textul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014.

Conform art. 651 C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, executarea silită a fost demarată împotriva a trei debitori, respectiv Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Satu Mare şi Ministerul Finanţelor Publice, având sediile în Bucureşti şi respectiv Satu Mare.

Aşadar, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, ar reveni alternativ Judecătoriei Sector 5, respectiv Judecătoriei Satu Mare.

În absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, este aplicabilă, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, prevederea art. 112 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia", ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

În raport de aceste dispoziţii introducerea cererii de executare silită şi obţinerea încuviinţării silite la una dintre cele două instanţe, deopotrivă competente, în circumscripţia căruia se află sediul unuia dintre debitori, respectiv Judecătoria Satu Mare, urmează principiul prevăzut de art. 116 C. proc. civ. conform căruia reclamantul are alegerea între două instanţe deopotrivă de competente.

În cauză, creditorii au ales să solicite încuviinţarea executării silite Judecătoriei Satu Mare care astfel a devenit instanţă de executare în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Faţă de considerentele reţinute rezultă că Judecătoria Satu Mare ca instanţă care a încuviinţat executarea silită rămâne competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare dedus judecăţii, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2018.