Consumer credit clause jurisdiction ruling: case assigned to Buzău court as unfair term invalidated

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 15.01.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei să se constate caracterul abuziv al unora dintre clauzele cuprinse în contractul de credit nr. x/12.06.2008.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale, a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. la instanţa de la domiciliul consumatorului, adică Judecătoria Buzău.

Prin sentinţa civilă nr. 2471/04.05.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 15.06.2018 sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 11.07.2018, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată de reclamant, pe care a admis-o pentru următoarele considerente:

În soluţionarea excepţiei, instanţa a avut în vedere hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C-137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva Ferenc Schneider, precum şi Directiva nr. 93/13/CEE.

Concluzia Curţii a fost în sensul că instanţa naţională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competenţă jurisdicţională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată şi care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator, intră în domeniul de aplicare al directivei şi, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.

Analizând contractul de credit nr. x/12.06.2008, strict prin prisma competenţei teritoriale, instanţa a observat că în art. 13.5 din clauzele contractuale a fost inserată clauza potrivit căreia orice litigiu în legătură cu contractul care nu s-a putut soluţiona amiabil între părţi, va fi soluţionat de instanţele judecătoreşti din Bucureşti. Drept urmare, a fost stabilită o competenţă exclusivă în favoarea instanţelor de la sediul furnizorului de servicii, profesionist, care în speţă are calitatea de pârâtă.

Prin urmare, având în vedere jurisprudenţa CJUE, instanţa de judecată este obligată din oficiu să procedeze la analizarea caracterului abuziv al clauzei contractuale privind alegerea de competenţă exclusiv la sediul băncii.

Astfel, instanţa a analizat în continuare dacă alegerea competenţei instanţei de la sediul furnizorului poate provoca un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. Astfel, din înscrisurile depuse rezultă că domiciliul reclamantului se află în municipiul Buzău, judeţul Buzău, la o distanţă relativ considerabilă de instanţa stabilită ca fiind competentă.

De altfel, contractul supus analizei instanţei nici nu s-a încheiat în localitatea în care se află sediul central al prestatorului de servicii, respectiv Bucureşti, ci în localitatea de domiciliu a reclamantului, printr-o reprezentanţă a pârâtei, la Agenţia Buzău.

Prin urmare, la data încheierii contractului, operaţiune avantajoasă din punct de vedere economic pentru ambele părţi, prestatorul de servicii a înţeles să ofere clienţilor săi posibilitatea de a contracta chiar în localitatea acestora de domiciliu, în schimb, pentru situaţia unui litigiu, ce ar presupune costuri pentru ambele părţi, a fost aleasă competenţa unor instanţe din Bucureşti.

Dată fiind distanţă dintre localitatea de domiciliu a reclamantului şi instanţa apreciată ca fiind competentă teritorial se creează o prezumţie în sensul că deplasarea şi cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în faţa instanţei s-ar putea dovedi disuasive şi l-ar putea determina pe aceştia să renunţe la orice acţiune în justiţie sau la orice apărare. Un indiciu în acest sens este şi faptul reclamantul a introdus acţiunea la Judecătoria Buzău şi pe toată perioada de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, inclusiv în dosarul Judecătoriei Buzău, a solicitat judecarea cauzei la instanţa de la domiciliul acestora, clauza de alegere a competenţei fiind standard, preformulată, fapt ce rezultă în mod evident din modul de redactare a clauzei din contract.

Mai mult decât atât, noua reglementare din C. proc. civ. a preluat principiile ce s-au conturat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în ceea ce priveşte competenţa teritorială în materia consumatorilor, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. care stipulează în mod expres ineficacitatea unei clauze atributive de competenţă prevăzute anterior naşterii dreptului la acţiune, acest text de lege constituind preluarea în dreptul intern chiar a interpretării date de Curte dispoziţiilor Directivei.

În consecinţă, nu se putea da eficacitate unei clauze atributive de competenţă care, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 interpretat în sensul hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C-137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva Ferenc Schneider, este abuzivă făcând parte din categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucţionarea dreptului consumatorului de a introduce acţiuni în justiţie, categorie prevăzută la punctul 1 litera (q) din anexa la directivă, sancţiunea considerării ca abuzivă fiind asimilată unei nulităţi absolute şi parţiale care trebuie invocată de instanţă din oficiu.

Astfel, clauza atributivă de competenţă este considerată abuzivă şi nu produce niciun efect, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti neputându-şi astfel întemeia competenţa pe această clauză desfiinţată atâta timp cât voinţa reclamantului a fost să sesizeze instanţa de la domiciliul său, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă era competentă în temeiul art. 109 C. proc. civ. deoarece pârâta are dezmembrăminte în localitatea Buzău.

În acest sens, se mai reţine că din jurisprudenţa Curţii în materia protecţiei consumatorului, (Cauza Océano Grupo Editorial S.A. v Roció Murciano Quintero), instanţa a reţinut că, s-a stabilit că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanţa de la sediul acestuia din urmă.

În speţă, opţiunea reclamantului-consumator a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul acestuia, respectiv de Judecătoria Buzău, la care a introdus iniţial cererea de chemare în judecată, de vreme ce şi această instanţă este competentă, opţiune susţinută de prevederile art. 116 din noul C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă. În temeiul art. 134 C. proc. civ., instanţa va suspenda judecarea cererii până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buzău competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente.

Prin art. 13.5 din contractul de credit încheiat de părţi a fost inserată clauza potrivit căreia orice litigiu care nu s-a putut soluţiona amiabil între părţi, va fi soluţionat de instanţele judecătoreşti din Bucureşti.

Aceasta clauză întruneşte condiţiile pentru a fi considerată abuzivă, în acord cu interpretarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE, având în vedere distanţa dintre localitatea de domiciliu a reclamanţilor şi instanţa apreciată ca fiind competentă teritorial, întrucât se creează o prezumţie în sensul că deplasarea şi cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în faţa instanţei s-ar putea dovedi disuasive şi i-ar putea determina pe aceştia să renunţe la orice acţiune în justiţie sau la orice apărare.

În aceste condiţii, clauza atributivă de competenţă nu este operantă, iar în cauză nu se aplică regula de drept comun, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ci regula înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în conformitate cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale arătate şi în raport de obiectul cauzei întrucât pârâta B. S.A. Bucureşti are reprezentanţă pe raza Judecătoriei Buzău, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Buzău şi, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2018.