Challenge to execution assigned to Pitești District Court as enforcement court by debtor's domicile at seizure

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, la data de 07.12.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimata B. şi SCPES D. contestaţie la executare, prin care a solicitat instanţei anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 7/2017.

În motivare a arătat că executarea silită a fost efectuată de către un executor judecătoresc necompetent, iar încuviinţarea executării silite s-a dispus de o instanţă necompetentă.

Prin sentinţa civilă nr. 3189/25.04.2018 instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acuzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti fiind înregistrat dosarul nr. x/2018.

În şedinţa publică din data de 09.07.2018, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând cererile formulate de părţi şi înscrisurile aflate la dosar în vederea soluţionării excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În conformitate cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă.

În cazul contestaţiei la executare, necompetenţa teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părţile nu o pot înlătura.

Conform art. 714 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, aparţinând instanţei de executare şi competenţa pentru soluţionarea contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost invocată, din oficiu, la primul termen de judecată, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că, la data începerii executării silite - 12.01.2017, domiciliul debitorului-contestator se afla în Piteşti, instanţa de executare este Judecătoria Piteşti.

Pentru aceste motive, având în vedere normele legale imperative menţionate mai sus care reglementează un caz de competenţă teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe contestator A. - preşedine secretar de stat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, pe intimatul B., pe intimatul SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTARE SILITĂ "D.", în favoarea Judecătoriei Piteşti. În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă. În temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Judecătoriei Piteşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în raport de obiectul cererii, aplicabile sunt dispoziţiile art. 714 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., renumerotat, astfel cum textul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014.

Potrivit acestor texte de lege, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

În cauză, la data începerii executării silite, domiciliul debitorului-contestator se afla în Piteşti, ca atare instanţa de executare este Judecătoria Piteşti.

În consecinţă, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziţie derogatorie de la criteriul stabilit prin art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ. rezultă că instanţa de executare, în speţă Judecătoria Piteşti, este instanţa competentă să soluţioneze cauza, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2018.