Conflict of jurisdiction over small claims: territorial competence fixed by plaintiff's election of the place of performance under Article 116 CPC

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2017 pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1397,04 RON debit, a penalităţilor de 0,5%, respectiv 1% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

La data de 15.11.2017, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1392 din data de 12.02.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La data de 13.03.2018, dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2018.

Analizând, în temeiul art. 248 C. proc. civ., cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Se reţine că în prezenta cauză nu este incidentă o competenţă teritorială exclusivă în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa teritorială fiind de ordine privată, precum şi că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere că părţile au înţeles să supună litigiul spre soluţionare Judecătoriei Constanţa, instanţa constată că Judecătoria Sector 2 Bucureşti nu este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Pe cale de consecinţă, reţinând că Judecătoria Constanţa este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa a înaintat dosarul nr. x/2018 către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanţa competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, reţine că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de o cerere cu valoare redusă a cărei soluţionare este reglementată prin procedura specială prevăzută de art. 1027 C. proc. civ.

Prin art. 1028 C. proc. civ. competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei iar aceasta se stabileşte potrivit dreptului comun.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul cererilor de valoare redusă competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Art. 116 din noul C. proc. civ. dispune că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

În cauză, opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei la instanţa de la locul executării obligaţiilor, respectiv Judecătoria Constanţa, opţiune susţinută de prevederile art. 116 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantă, în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2018.