Territorial jurisdiction for execution challenges determined by debtor's domicile at the time of enforcement request

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.10.2017 pe rolul Judecătoriei Haţeg sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B. S.A.R.L., contestaţie la executare, prin care a solicitat ca instanţa să anuleze toate formele de executare silită derulate în dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. C..

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 07.12.2017, intimata B. S.A.R.L. a solicitat instanţei respingerea ca nelegală şi neîntemeiată a contestaţiei la executare.

Prin sentinţa nr. 82/06.03.2018 a Judecătoriei Haţeg, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Haţeg şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, în data de 30.03.2018, sub acelaşi număr de dosar.

Din oficiu, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara.

Analizând excepţia de necompetenţă teritorială, a reţinut următoarele:

Contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite din dosarul de executare nr. 1050/2017 de pe rolul B.E.J. C., deschis la cererea creditorului B. S.A.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din data de 18.04.2005.

Contestaţia la executare a fost introdusă la Judecătoria Haţeg, socotită de contestator a fi instanţă de executare, în baza art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, la data sesizării organului de executare, domiciliul acestuia se afla în circumscripţia acestei instanţe.

Judecătoria Haţeg a apreciat că Judecătoria Timişoara este instanţa de executare, întrucât aceasta a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, astfel că, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Rezultă că neinvocarea competenţei teritoriale de ordine publică la primul termen de judecată atrage decăderea părţilor şi a instanţei din dreptul de a invoca necompetenţa, ca atare, instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

Contrar acestor dispoziţii, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu, nu la primul termen de judecată - 09.01.2018, când părţile au fost legal citate, ci, la al doilea termen de judecată - 06.03.2018, fără ca instanţa să fi aplicat dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., care permit ca, în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul să pună această chestiune în discuţia părţilor şi să acorde un singur termen în acest scop. Ca efect a decăderii, Judecătoria Haţeg rămâne instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afară cazurilor în care legea dispune altfel, iar, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare.

La data de 10.08.2017, când cererea de executare silită formulată de creditor a fost înregistrată la executorul judecătoresc C., domiciliul contestatorului se afla în jud. Hunedoara, potrivit cărţii de identitate eliberate la data de 13.03.2013 (Contrar acestei stări de fapt, în cererea de executarea silită, creditorul a menţionat că domiciliul debitorului se află în mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş, domiciliu pe care debitorul l-a avut anterior, la data acordării creditului.).

Rezultă că la data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită de către creditor, domiciliul debitorului se afla în circumscripţia Judecătoriei Haţeg, nu în circumscripţia Judecătoriei Timişoara, deci instanţa de executare este Judecătoria Haţeg.

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. constituie norme de ordine publică, în baza art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instituind un caz particular de competenţă teritorială exclusivă pe care părţile nu o pot înlătura, astfel că necompetenţa teritorială poate fi ridicată de părţi sau de instanţă din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Faţă de cele expuse, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara în baza art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Haţeg, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competente să soluţioneze conflictul.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Judecătoriei Haţeg, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în raport de obiectul cererii, aplicabile sunt dispoziţiile art. 714 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., renumerotat, astfel cum textul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014.

Potrivit acestor texte de lege, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

În cauză contestatorul a introdus contestaţia la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul său respectiv Judecătoria Haţeg.

În consecinţă, Judecătoria Haţeg, este instanţa competentă să soluţioneze cauza, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2018.