Negative conflict of jurisdiction resolved by binding effect of interlocutory competence determination under Art. 131 CPC

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orăştie reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 636 euro, reprezentând contravaloarea ferăstrăului cumpărat şi returnat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta legal citată nu s-a prezentat la instanţă însă a depus întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acţiunii formulate de către reclamantă, invocând totodată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Orăştie raportat la art. 107 C. proc. civ., având în vedere că sediul pârâtei este în Iaşi, strada x nr. 1, judeţul Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 50/08.02.2018 pronunţată în cauză, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Orăştie, jud. Hunedoara în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa această sentinţă Judecatoria Orăştie a reţinut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a întâmpinării depuse rezultă că pârâta îşi are sediul în municipiul Iaşi, strada x nr. 4 judeţul Iaşi iar potrivit dispoziţiilor art. 107, C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dupa declinare, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2017.

În şedinţa publică, instanta, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iasi în soluţionarea prezentei cauze reţinând că la primul termen de judecată din data de 29.06.2017 Judecatoria Orastie a încuviinţat pentru reclamantă proba testimonială acordând în acest sens mai multe termene de judecată, martorul fiind audiat în şedinţa publică din data de 23.11.2017, dată la care instanţa a dispus amânarea cauzei în vederea comunicării către pârâtă a precizarilor depuse de reclamantă.

La termenul de judecată din data de 18.01.2018, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat părţilor cuvântul pe fondul cauzei, iar prin sentinţa civilă nr. 50/08.02.2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oraştie, invocată de pârâtă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întampinare sau, dacă întampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Totodată, potrivit art. 131 C. proc. civ., la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedintă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

În speţă, la primul termen de judecată din data de 29.06.2017, cu procedura legal îndeplinită, Judecătoria Orăştie a început cercetarea procesului şi a admis probe, ulterior acordând mai multe termene în vederea administrării probatoriului încuviinţat, iar apoi a acordat cuvântul părţilor pe fondul cauzei.

Prin începerea cercetării procesului se presupune că instanţa s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza chiar dacă în încheierea de şedinţă nu au fost menţionate temeiurile de drept în baza cărora s-a stabilit competenţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., încheierea din 29.06.2017, prin care instanţa iniţial sesizată şi-a stabilit competenţa şi a început cercetarea procesului are caracter interlocutoriu instanţa nemaiputând reveni asupra ei, în celelalte etape ale procesului civil.

Faţă de cele expuse, având în vedere că prin încheierea din data de 29.06.2017, Judecătoria Oraştie s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Orastie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Oraştie şi a dispus potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Judecătoriei Orăştie, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

În cauză, din încheierea de şedinţă din 29 iunie 2017, acesta reprezentând primul termen de judecată, rezultă că Judecătoria Orăştie a dat cuvântul asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, după care a admis proba testimonială fără a considera că sunt necesare lămuriri ori probe în ceea ce priveşte competenţa potrivit art. 131 alin. (2) noul C. proc. civ.

Admiterea probelor pe fondul cauzei are ca efect faptul că instanţa se consideră competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Cum dispoziţiile art. 131 alin. (1) noul C. proc. civ. stabilesc în mod expres ca încheierea prin care instanţa de judecată consemnează rezultatul verificării ori stabilirii propriei competenţe are caracter interlocutoriu, rezultă ca Judecătoria Orăştie nu mai putea reveni asupra acesteia.

Caracterul interlocutoriu este definit de dispoziţiile art. 235 noul C. proc. civ. potrivit cărora instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase şi semnifică faptul că ceea ce s-a statuat printr-o asemenea încheiere nu mai poate fi schimbat.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Orăştie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăştie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2018.