Construction fee liability on expropriated road works reduced to RON 122,677; road company prevails on statutory exemption

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 115/S din 16 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. pentru Inspectoratul Regional în Construcţii Centru, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.413.844,37 RON reprezentând contravaloare cote datorate în baza Legii nr. 50/1991 şi a Legii nr. 10/1995; a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 115/S din 16 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, pârâta CNADNR S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1623/Ap/2016 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a fost admis în parte apelul declarat de pârâta CNADNR S.A. redenumită Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA- CNAIR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 115/S/16.06.2016 pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă; a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. pentru Inspectoratul Regional în Construcţii Centru, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov, şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 122.677,34 RON reprezentând contravaloare cote datorate în baza Legii nr. 50/1991 şi a Legii nr. 10/1995.

În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C. PENTRU INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei civile nr. 1623/Ap/2016 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi trimiterea cauzei spre o nouă judecară instanţei de apel, care să soluţioneze cererea sub aspectul motivelor invocate în sensul menţinerii sentinţei civile nr. 115/S/16.06.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, ca fiind temeinică şi legală.

În argumentarea cererii de recurs, reclamantul susţine, în esenţă, că acţiunea în recuperare cote şi penalizări de întârziere de la debitorul CNADNR - DRDP Braşov a avut la bază prevederile a două legi speciale în domeniul construcţiilor şi anume: Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 30) şi Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Precizează că a arătat instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea prezentului dosar că terenurile supuse lucrărilor de construcţii ce fac obiectul acţiunii aparţin domeniului public al statului, sunt în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi au fost concesionate Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. (astfel cum este evidenţiat în cele şase autorizaţii emise).

CNADNR - DRDP Braşov, prin reprezentant, în calitate de investitor şi titular al unui drept real asupra acestor terenuri, a solicitat autorităţilor competente emiterea a unui număr de şase autorizaţii de construire având ca obiect executarea unor lucrări.

În niciuna dintre aceste autorizaţii de construire nu se face vorbire de terenuri supuse exproprierii, despre decizii de expropriere pentru terenurile asupra cărora se execută lucrările şi nici nu există - la momentul emiterii lor, hotărâre dată în vederea exproprierii de terenuri pentru executarea lucrărilor de consolidare/reabilitare sau modernizare drum, evidenţiate în actul administrativ (A.C.)

Concluzia instanţei de apel a fost aceea că prin emiterea decretului de expropriere nr. 867/2014 ce cuprinde tronsonul menţionat în autorizaţia de construire nr. x/2011, lucrările s-au realizat şi pe terenuri expropriate ulterior, astfel că "pentru aceste lucrări pârâta era scutită de la plata taxelor aferente dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 50/1991 şi art. 40 din Legea 10/1995, sub acest aspect apelul fiind întemeiat. Faptul că exproprierea s-a produs ulterior emiterii autorizaţiei de construire nu are relevanţă, întrucât termenul de valabilitate a autorizaţiei expiră la finalizarea lucrărilor, lucrări încheiate după expropriere din 2014, potrivit PVRTL nr. 68/2015".

Recurentul critică decizia recurată având în vedere faptul că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale în ceea ce priveşte soluţia adoptată de Curtea de Apel Braşov în cazul autorizaţiei de construire nr. x/09.12.2011 pentru investiţia "Reabilitare drum DN 14, lot E, Proiectare şi Execuţie: Sibiu - Mediaş - Sighişoara, km 3+500 - km 51+000, km 57+500 - km 89+400".

În opinia recurentului, motivarea instanţe instanţei de apel în sensul că "exproprierea s-a produs ulterior emiterii autorizaţiei de construire nu are relevanţă, întrucât termenul de valabilitate al autorizaţiei expiră la finalizarea lucrărilor, lucrări încheiate după exproprierea din 2014, potrivit PVRTL nr. 68'2015", este lipsită de temei legal, încălcând fără dubiu voinţa legiuitorului cu privire la obligaţiile instituite prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică.

Această lege specială reglementează procedura de expropriere în vederea executării unor lucrări de construcţii, procedură ce se declanşează anterior emiterii autorizaţiilor de construire, deciziile de expropriere fiind date numai după stabilirea în concret a "coridorului de expropriere".

Intimata-pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (D.R.D.P.) Braşov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, în raport cu prevederile art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cu referire la art. 457, art. 634 şi art. 483 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea pronunţată de instanţa de apel, având un obiect cu valoare inferioară sumei de 1.000.000 RON, este definitivă şi, prin urmare, nu poate fi atacată cu recurs.

Recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C. PENTRU INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU a depus răspuns la întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, admisibilitatea cererii de recurs, motivat de faptul că valoare pretenţiilor solicitate prin cererea introductivă este de 3.413.844,37 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 14 iunie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din Codul de procedurăcivilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 14 februarie 2018, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţilor cu privire la soluţia pronunţată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, prin prisma acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant a pus în discuţie aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, apreciind ca fiind nelegală soluţia adoptată de Curtea de Apel Braşov în cazul autorizaţiei de construire nr. x/09.12.2011 pentru investiţia "Reabilitare drum DN 14, lot E, Proiectare şi Execuţie: Sibiu - Mediaş - Sighişoara, km 3+500 - km 51+000, km 57+500 - km 89+400", în ceea ce priveşte contravaloarea cotelor datorate în baza Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi a Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

Se constată că soluţia instanţei de apel este legală.

Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică are ca obiect de reglementare exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean sau local.

Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010:

"Proiectele cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii strâine, Ministerul mediului şi Schimbărilor Climaterice, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale sau în cele ale autorităţilor administraţiei publice judeţene şi locale, privind dezvoltarea de obiective de interes naţional, respectiv de interes judeţean şi local, sunt scutite de taxele către Inspectoratul de Stat în Construcţii prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, şi de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Conform art. 30 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii:

"Cheltuielile cu controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate.

Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu trasmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzută la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie.

Cota stabilită la alin. (2) se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepţia la terminarea lucrărilor."

Art. 40 din Legea nr. 10/1995, modificat prin Legea nr. 587/2002, stipulează că:

"Investitorii sau proprietarii vor vira lunar, către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, o sumă echivalentă cu o cotă de 0,7% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele din proprietate. Calculul şi virarea sumelor respective se fac eşalonat, concomitent cu plata prestaţiilor.

Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată."

Aşa fiind, faţă de cadrul legal menţionat, instanţa de control judiciar, argumentat şi legal motivat, a arătat cu justeţe că pentru a beneficia de scutirea prevăzută de art. 25 alin. (2) din legea 255/2010, pârâtă trebuia să facă dovada că lucrările pentru care s-au emis cele şase autorizaţii de construcţie vizează terenuri supuse procedurii Legii nr. 255/2010 privind exproprierea.

S-a constatat că autorizaţia de construcţie nr. x/9.12.2011 pentru care s-a solicitat plata taxelor vizează DN 14 pe tronsonul Sibiu - Mediaş - Sighişoara km 3+500- km 51+000, km 57+500- km 89+400, deci pe o porţiune inclusă în decretul de expropriere nr. 867/22.08.2014.

Prin emiterea decretului de expropriere nr. 867/22.08.2014 ce a cuprins tronsonul menţionat în autorizaţie, a rezultat că lucrările s-au realizat şi pe terenuri expropriate ulterior, aşa încât, pentru aceste lucrări, în mod corect s-a reţinut că pârâta, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, era scutită de la plata taxelor aferente dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 50/1991 şi art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, în condiţiile în care termenul de valabilitate a autorizaţiei expira la finalizarea lucrărilor (lucrări încheiate după exproprierea din 2014, conform procesului-verbal nr. x din 02.04.2015), acesta, în mod greşit, se prevalează de împrejurarea că expropierea s-a făcut ulterior emiterii autorizaţiei.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurent, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C. PENTRU INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU împotriva deciziei civile nr. 1623/Ap/2016 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca nefondat, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C. PENTRU INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU împotriva deciziei civile nr. 1623/Ap/2016 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 14 februarie 2018.