Insurance commission dispute: inadmissibility of extraordinary appeal due to value threshold under Law No. 2/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on inadmissibility grounds, rendering the appeal court’s decision final, which had reversed the first-instance judgment to order the plaintiff to pay the defendant a net sum of 127,103.26 RON in commissions and late penalties. The dispute involved a request for insurance premiums and contractual penalties by the insurer against an intermediary, which the intermediary countered with a reconventional claim for unpaid commissions and penalties; the key issue on appeal was whether the first-instance judgment was correct regarding the waiver of penalties via a subsequent letter and the calculation of judicial set-off. The decisive legal basis was the value-based threshold for appellate jurisdiction under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure and Article XVIII of Law No. 2/2013, which provided that claims valued up to 1,000,000 RON are not subject to extraordinary appeal, with the primary claim value of 76,234.49 RON determining the admissibility limit and barring the extraordinary review under the principles of legality and uniqueness of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 119 C. proc. civ, art. 1617 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (2) C. proc. civ, art. 27 din C. proc. civ; Insurance commission dispute: inadmissibility of extraordinary appeal due to value threshold under Law No. 2/2013: , au fost invocate prevederile art. 969, 1082, 1073 C. civ., art. 194 şi urm. C. proc. civ. şi dispoziţiile Contractului de intermediere în asigurări nr. 447 din 22 septembrie 2009.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub dosarul nr. x/2014, la 13 noiembrie 2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând:
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 76.234,49 RON reprezentând prime de asigurare încasate de pârâtă dar nedepuse la societatea reclamantă;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 102.616.12 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere calculate la primele de asigurare încasate şi nedepuse conform prevederilor art. 7.1 din Contractul de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2009 calculate până la data de 19.06.2014 şi în continuare până la data plăţii integrale;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 410.218,76 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere calculate la primele de asigurare depuse cu depăşirea termenului de depunere prevăzut în Contractul de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2009;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 1082, 1073 C. civ., art. 194 şi urm. C. proc. civ. şi dispoziţiile Contractului de intermediere în asigurări nr. 447 din 22 septembrie 2009.
1.2. Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus la dosar cerere reconvenţională, prin care a solicitat:
- obligarea pârâtei din prezenta cerere la plata către pârâtă a sumei în cuantum de 2007,91 RON, reprezentând contravaloarea comisioanelor neachitate faţă de pârâtă şi faţă de care nu a solicitat prin întâmpinare compensaţia legală cu obligaţia pârâtei de virare a primelor de asigurare scadente, comisioane pentru care a emis următoarele acte justificative: factura fiscală nr. x din 04.09.2014, factura fiscală nr. x din 19.09.2014, factura fiscală nr. x din 17.10.2014, factura fiscală nr. x din 22.10.2014 şi factura fiscală nr. x din 12.11.2014;
- obligarea pârâtei la achitarea penalităţilor în cuantum de 126.003,92 RON, datorate pârâtei şi calculate în conformitate cu prevederile art. 7 din Contractul de intermediere, de la data scadenţei facturii privind comisionul datorat pârâtei, până la data plăţii acesteia de către pârâta din prezenta cerere sau până la data la care a operat compensaţia convenţională sau compensaţia legală după caz;
- constatarea existenţei unei creanţe în cuantum de 50.688,15 RON reprezentând comisionul datorat pârâtei-reclamante de societatea reclamantă-pârâtă din prezenta cauză, pentru care au fost emise facturile indicate între poziţiile 168 si 202 din Anexa A, datorie faţă de care a operat compensaţia legală cu creanţa cerută de reclamanta-pârâtă în petitul principal, obligarea pârâtei din prezenta cerere la suportarea cheltuielilor de judecată aferente.
În drept, au fost invocate prevederile art. 119 C. proc. civ., art. 1508, art. 1509 şi art. 1617 C. civ.
2. Prin sentinţa civilă nr. 7409 din 22 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis în parte cererea principală, s-a admis cererea reconventională, iar în urma compensării a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 286.523,68 RON, dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.
3. Apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 7409 din 22 noiembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017.
A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că, în urma compensării, a fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 127.103,26 RON, cu titlu de comisioane şi penalităţi de întârziere.
A fost menţinută în rest sentinţa apelată.
A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 6.470,23 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel
4. Împotriva deciziei civile nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel a considerat că prin adresa nr. x/13.02.2013 părţile au înţeles în mod expres să modifice la art. 1 în sensul scutirii penalităţilor pretinse de fiecare parte contractuală conform art. 7.1 şi art. 7.2. din contract.
Sub acest aspect, recurenta-reclamantă arată modul în care poate fi modificat contractul nr. x/22.09.2009, precum şi faptul că evocata adresă nu poate constitui un act adiţional la contractul de intermediere, cum în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de apel.
Mai mult decât atât, evocata adresă a fost emisă de către Agenţia Berzei, care nu are personalitate juridică, neexistând la data emiterii acesteia vreun mandat de reprezentare a acestei agenţii.
5. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti a invocat excepţia nulităţii recursului şi în consecinţă anularea acestuia, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la excepţia nulităţii cererii de recurs s-a susţinut că motivele invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pe fondul recursului, s-a arătat că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, întrucât s-a dat eficienţă actului adiţional încheiat la data de 13.02.2013 şi, totodată, s-a constatat că intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti nu datorează penalităţile de întârziere în cuantum de 412.226,95 RON.
S-a mai arătat că, în mod corect a reţinut instanţa de apel că, în aplicarea principiilor care guvernează compensarea judiciară, datorează recurentei suma de 51.596,72 RON, iar aceasta din urmă datorează suma de 127.103,26 RON, ca efect al admiterii cererii reconvenţionale.
Faţă de argumentele expuse, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
6. Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti, recurenta- reclamantă S.C. A. S.A. Bucureşti a combătut argumentele invocate, solicitând respingerea acestora.
7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 5 iunie 2018, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin punctul de vedere la raport, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
5. Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:
Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, hotărâre care în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, potrivit deciziei nr. 52/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609/17.07.2018.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai în apelului.
Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.
În cauză, în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi actele de la dosar, se observă că valoarea patrimonială a capătului principal al cererii de chemare în judecată, reprezentând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a primelor de asigurare încasate de pârâtă dar nedepuse la societatea reclamantă este de 76.234,49 RON, valoare ce nu depăşeşte pragul valoric statuat de legiuitor.
Valoarea acestui prim petit al acţiunii reprezintă reperul pentru stabilirea obiectului cererii, fără a se ţine cont de valoarea următoarelor capete ale acţiunii care nu pot fi cumulate, dat fiind caracterul de accesorialitate existent.
În consecinţă, decizia atacată nu este suspusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac consacrat de art. 460 din acelaşi cod.
Prin urmare, în raport cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.