Property ownership confirmation action: Recourse against appellate inadmissibility ruling declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13 mai 2016 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova, secţia Civilă, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orşova, să constate că este proprietarul unui teren conform sentinţei civile nr. 869/2002 pronunţată de Judecătoria Orşova şi încheierii nr. 330 CF a BCPI Orşova, întrucât Primăria Mun. Orşova s-a înscris în cartea funciară ca proprietară a acestui teren.

Prin sentinţa civilă nr. 293 din 29 septembrie 2015, Judecătoria Orşova, secţia Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul A., care a fost soluţionat prin decizia nr. 62/A din 27 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

Prin decizia nr. 267/2017 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 62/A din 27 ianuarie 2017 a Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă.

La data de 28 iulie 2017, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a calificat acţiunea ca fiind una în revendicare. În acest sens, recurentul a precizat că nu a revendicat imobilul ce formează obiectul litigiului şi care a intrat în mod abuziv în proprietatea UAT - Primăria Orşova, deoarece terenul nu a fost niciodată expropriat printr-un abuz de drept.

Recurentul-reclamant a mai precizat că Judecătoria Orşova nu a avut în vedere excepţia autorităţii de lucru judecat pe care a invocat-o în cuprinsul cererii.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din 6 martie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 2 aprilie 2018, reclamantul A. a formulat punct de vedere la raport prin care a subliniat că recursul este admisibil în principiu raportat la valoarea litigiului.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 62/A din 27 ianuarie 2017 a Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speţă, reclamantul A. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate tot în recurs, iar hotărârea recurată are, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. caracter definitiv de la pronunţare.

Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în cele şase puncte ale art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, caz în care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În speţă, decizia nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs fiind, aşadar, o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă în speţă decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Totodată, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.