Debtor's opposition to execution assigned to Bucharest Sector 4 Court as enforcement court based on effective residence.

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la 5 octombrie 2017, sub dosarul nr. x/2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii, a adreselor de poprire şi a înştiinţării de poprire din data de 14 septembrie 2017, emise în dosarul de executare nr. 241/2016 al B.E.J. C..

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 321 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Judectoria Sectorului 4 Bucureşti s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de A. în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Focşani.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut că la momentul sesizării executorului judecătoresc, debitorul contestator A. îşi avea domiciliul în Municipiul Focşani, str. x, astfel cum rezultă din consultarea bazei de date administrate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Chiar dacă debitorul contestator locuia în fapt la o altă adresă în Sectorul 4 Bucureşti, instanţa a apreciat că această împrejurare nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, întrucât prevederile art. 651 C. proc. civ. fac referire numai la domiciliul persoanei fizice, nu şi la reşedinţă sau la locuinţa în fapt.

S-a mai reţinut că încuviinţarea executării silite de către o anumită instanţă nu conduce la o prorogare de competenţă în favoarea acesteia pentru a soluţiona toate incidentele în legătură cu acea executare. În acest sens, trebuie a se avea în vedere şi că prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. nu stabilesc competenţa soluţionării contestaţiei la executare în favoarea instanţei care a încuviinţat executarea silită, ci în favoarea instanţei de executare.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, sub dosarul nr. x/2017, la 5 februarie 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 4460 din 29 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Focşani s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu B., în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a suspendat din oficiu judecata dosarului nr. x/2017, fiind înaintat instanţei competente să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut că, la momentul sesizării organului de executare, respectiv 25 noiembrie 2016, constestatorul avea domiciliul în fapt în Bucureşti, Şos. x, fiind dovedite susţinerile constestatorului conform cărora acesta locuieşte în sectorul 4 Bucureşti de circa 10 de ani.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti pentru următoarele considerente:

Obiectul acţiunii îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva încheierii executorului din 14 septembrie 2017, adreselor de poprire şi a înştiinţării de poprire din data de 14 septembrie 2017, emise în dosarul de executare nr. 241/2016 al B.E.J. C..

În cauză, determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu art. 651 din acelaşi cod, cât şi prin raportare la domiciliul efectiv al debitorului.

Prin normele legale enunţate se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţii se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite. De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea din 22 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

De altfel, în materia determinării competenţei teritoriale, noţiunea de domiciliu, prevăzută la art. 651 C. proc. civ., trebuie interpretată într-un sens larg, respectiv adresa unde debitorul locuieşte efectiv.

În cauză, contestatorul A. a sesizat Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, faţă de împrejurarea că locuieşte efectiv la o adresă (Şos. x, Sector 4) aflată în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Dovedirea împrejurării că, în cauză, contestatorul A. locuieşte la o altă adresă decât cea din cartea de identitate, este susţinută de înscrisurile aflate la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Şos. x, Sector 4 şi actele din care rezultă stabilirea în mod alternativ a locuinţei minorului la tatăl său, şi procesele-verbale de monitorizare a minorului efectuate la adresa anterior menţionată.

Stabilirea domiciliului în sens procesual, ca adresă la care partea locuieşte efectiv, nu se identifică strict cu data eliberării actului de identitate şi menţiunile cu privire la domiciliu din document, aceste menţiuni având efect doar în scop declarativ de evidenţă a persoanei.

În consecinţă, dacă domiciliul părţii este la o altă adresă decât cea înscrisă în actul de identitate, cel puţin pentru dreptul civil, dovada acestuia poate fi făcută, în principiu, cu orice mijloc de probă.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, contestatorul D. a făcut dovada faptului că locuieşte efectiv la o altă adresă decât cea menţionată în cartea de identitate, respectiv în Şos. x, precum şi faptul că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, se constată că Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.