Appeal dismissed as moot after CJEU ruling ended suspension, leaving suspension order in force.

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1583 din 14 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâta S.C. C..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel.

Pe parcursul soluţionării apelului, la termenul din 13 octombrie 2016, apelanţii-reclamanţi au depus o cerere de suspendare facultativă a judecăţii cauzei până la soluţionarea cauzei C-186/16 aflată pe rolul CJUE, dosar constituit în urma sesizării făcute de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, precum şi până la soluţionarea dosarului ce urmează a fi înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă sesizată de Tribunalul Dolj cu dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea pronunţată la data de 13 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de suspendare a judecării apelului formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ. de apelanţii reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1583/14.03.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. C. S.A.; în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-186/16.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 13 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâta S.C. C. S.A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecinţa continuării judecării apelului.

În argumentarea cererii de recurs, pârâta S.C. C. S.A. susţine, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 413 C. proc. civ.

În opinia recurentei, nu există la dosarul cauzei vreo dovadă că aceasta ar depinde în mod direct şi nemijlocit de existenţa ori inexistenţa vreunui drept ce face obiectul judecăţii în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Oradea, cu atât mai puţin pe rolul CJUE, care, de altfel, nu decide asupra drepturilor sau obligaţiilor concrete ale părţilor unui litigiu naţional, în acele cauze fiind vorba de alte părţi, iar obiectul poate fi de asemenea diferit, în lipsa vreunei probe care să ateste identitatea sau similaritatea cu prezenta cauză.

Condiţiile aplicării suspendării solicitate, apreciază recurenta, nu sunt întrunite în drept, dar nici în fapt.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen la data de 14 februarie 2018, cu citarea părţilor.

La 18 decembrie 2017, intimaţii-reclamanţi au depus la dosar note scrise, prin care au invocat excepţia lipsei de interes a recursului declarat, dată fiind încetarea motivului de suspendare a cauzei, arătând că la 20 septembrie 2017 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la cauza C-186/16.

Înalta Curte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimaţii-reclamanţi A. şi B., urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condiţiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acţiunii civile se numără şi existenţa interesului, prin interes înţelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speţă, prin încheierea recurată s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A., până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-186/16.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la cauza C-186/16, în raport de care a fost suspendată judecata apelului.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 20 septembrie 2017, când Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la cauza C-186/16, de la acest moment cauza de suspendare a încetat, existând posibilitatea ca judecata apelului să poată continua.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta-pârâtă C. S.A. nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecăţii, poate fi atins printr-o cerere de repunere pe rol.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurenta-pârâtă a rămas fără interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimaţii-reclamanţi şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes a recursului.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2018.