Conflict of jurisdiction resolved in favor of Târgu Jiu District Court for forced execution incident challenging representative quality, statute of limitations, and assignment validity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Târgu Jiu District Court, which is now competent to adjudicate the underlying civil dispute. The case involved a debtor's challenge to forced execution proceedings, specifically contesting the creditor's representative quality, the statute of limitations on the debt, and the validity of an assignment contract, after both the Timișoara and Târgu Jiu courts had declined jurisdiction. The decisive legal basis was Article 714 read in conjunction with Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, establishing that the court which authorized the forced execution (Târgu Jiu, via its April 2017 order) retains exclusive competence to resolve all subsequent incidents, including the appeal against execution, regardless of the debtor's change of residence or effective domicile at the time the appeal was filed.
Legislator headnote
AI generatedart. 723 C. proc. civ, art. 719 C. proc. civ, art. 709 C. proc. civ, art. 2517 C. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction resolved in favor of Târgu Jiu District Court for forced execution incident challenging representative quality, statute of limitations, and assignment validity: , au fost invocate dispoziţiilor art. 706 alin. (1), art. 712 şi urm., art. 723, art. 719, art. 709 C. proc. civ., art. 2517 C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă, s-au constatat următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la 4 iulie 2017, sub dosarul nr. x/2017, contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele B. (Luxemburg) S.A. şi C. S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:
- anularea încheierii civile nr. 1962 din 5 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect încuviinţarea executării silite pornite în dosarul executional nr. x/2017 al BEJ D., prin admiterea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a creditoarei B. (Luxembourg) S.A.;
- anularea în întregime a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJ D., respectiv a tuturor actelor de executare silita efectuate, constatând prescris în totalitate dreptul creditoarei de a cere executarea silită a contestatorului în temeiul contractului de credit nr. x/14.06.2007, încheiat cu C. S.A.;
- anularea în întregime a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJ D., respectiv a tuturor actelor de executare silită efectuate, constatând lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanţă încheiat între C. S.A., în calitate de cedent şi B. (Luxembourg) S.A., în calitate de cesionar;
- anularea, în parte, a încheierii nr. 178/E/2017 din data de 07.06.2017 a BEJ D. şi reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 5.994,73 RON, la maximul prevăzut de dispoziţiile legale în materie, anume la suma de 1543,24 RON;
- în situaţia în care, până la soluţionarea contestaţiei la executare se vor finaliza formele de executare, în temeiul art. 723 C. proc. civ., întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare executării, iar în temeiul art. 719 C. proc. civ., suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiilor art. 706 alin. (1), art. 712 şi urm., art. 723, art. 719, art. 709 C. proc. civ., art. 2517 C. civ.
2. Prin sentinţa civilă nr. 12010 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 C. proc. civ. şi că la momentul sesizării organului de executare domiciliul debitorului A. era în Târgu Jiu, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, iar faptul că debitorul este în executarea unui contract de muncă temporară pe raza localităţii Timişoara nu are relevanţă juridică în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei.
S-a mai reţinut că, din redactarea textului art. 651 C. proc. civ. rezultă că acesta instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub acelaşi număr de dosar, respectiv x/2017
Prin sentinţa civilă nr. 2787/2018 din 19 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei civile privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. (Luxemburg) S.A. şi C. S.A., având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, fiind suspendată judecata şi înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 raportat la art. 651 C. proc. civ. şi că Judecătoria Târgu Jiu nu este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, întrucât domiciliul efectiv al contestatorului era în localitatea Timişoara încă din anul 2015, iar faptul că procedura de schimbare a domiciliului s-a finalizat ulterior promovării cererii de executare silită, respectiv în 13 iulie 2017, nu trebuie să influenţeze competenţa instanţei, de vreme ce contestatorul are domiciliul în localitatea Timişoara şi la data promovării cererii de executare silită locuia efectiv în localitatea Timişoara, la acelaşi domiciliu.
4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. (Luxembourg) S.A. şi C. împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 178/E/2017 al BEJ D..
Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţii se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.
Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.
De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.
În cauză, se constată că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Târgu Jiu, prin încheierea nr. 1962 din 5 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite. De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.
Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Târgu Jiu, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea nr. 1962 din 5 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2017, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.