Labor litigation: jurisdictional conflict resolved by assigning competence to the court of the claimant's secondary seat, not the principal seat.

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la 28 septembrie 2017, sub dosarul nr. x/2017, reclamantul Administraţia Naţională Apele Romane - Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 455 RON reprezentând plată nedatorată, pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administraţia Naţională Apele Romane/Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispoziţiilor Deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816/14.12.2015 şi a Notei ANAR nr. 24484/14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

În drept, au fost invocate prevederile art. 266 şi 269 alin. (1), (2) din Codul muncii, precum şi art. 92 şi 194 C. proc. civ., art. 253 - 256 din Codul Muncii, coroborat cu art. 1341, 1470 şi 1635 din C. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1528/2017 din 4 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut în principal că reclamanta A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică şi că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.

Prin urmare, cum sediul principal al reclamantei Administraţia Bazinală de Apă Siret este în municipiul Bacău, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bacău, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, normă care reglementează o competenţă teritorială exclusivă.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, la 17 ianuarie 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 347/2018 din 4 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret şi pe pârâtul B., în favoarea Tribunalului Suceava.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

S-a suspendat judecarea cauzei şi s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, s-a reţinut că, în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret şi că lipsa personalităţii juridice nu interesează în această fază procesuală, acest aspect urmând a fi analizat ulterior şi în raport cu art. 56 alin. (2) din Codul muncii.

Astfel, faţă de sediul reclamantului Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava situat în municipiul Suceava, instanţa competentă este Tribunalul Suceava, în raport cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava pentru următoarele considerente:

Obiectul principal al acţiunii îl reprezintă cererea reclamantei AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în calitate de angajator, de obligare a pârâtului A., în calitate de angajat, la plata sumei de 455 RON, reprezentând drepturi salariale nedatorate, litigiul intrând astfel în aria de reglementare a Codului Muncii.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Competenţa de soluţionare a cererilor privitoare la conflictele de muncă revine instanţei de la domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent de calitatea de salariat sau angajator a reclamantului.

Cu privire la noţiunea de "sediu", textul art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu face nicio distincţie între sediul principal sau sediul secundar al reclamantului.

Or, aplicând regula de interpretare a normelor juridice, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, rezultă că "sediul" reclamantului la care se referă art. 269 alin. (2) din Codul muncii vizează atât sediul principal, cât şi sediul secundar.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta A.N. "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret a indicat că sediul său este în Siret, str. x, jud. Suceava.

De asemenea, prin cererea depusă la 6 februarie 2018, aceasta a precizat că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, având sediul la adresa anterior menţionată, are calitatea de reclamant şi stă în judecată în nume propriu, fiind angajatorul direct al personalului executiv.

Dat fiind că atât în acţiunea introductivă, cât şi în cererea precizatoare, a fost indicat drept sediu al reclamantei cel din municipiul Suceava, rezultă că în funcţie de acest sediu se va determina instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Faptul că sediul anterior menţionat este unul secundar în sensul art. 227 alin. (2) teza I C. civ. nu poate conduce la concluzia că instanţa competentă teritorial se determină numai în funcţie sediul principal al reclamantului, în condiţiile în care art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu face nicio distincţie între sediul principal sau sediul secundar al reclamantului.

Prin urmare, având în vedere că sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, rezultă că această instanţă este competentă să soluţioneze litigiul de muncă ivit între părţi.

Chestiunea legitimării procesuale a reclamantului faţă de împrejurarea că angajatorul are sau nu personalitate juridică nu poate precede în analiză şi nu poate influenţa problema competenţei teritoriale, întrucât examinarea folosinţei şi exerciţiului drepturilor procedurale nu poate fi făcută decât de instanţa competentă.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.