Revision petition jurisdiction: Incompetence of the Supreme Court for revision based on contradiction of judgments under Art. 510(2) CCP
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted its own material incompetence and declined jurisdiction in favor of the Ploiești Court of Appeal, leaving the underlying civil dispute unresolved at this instance. The case involved a petition for revision of a 2017 district court decision, claimed to contradict a prior 2004 decision from the same court, which had been transferred to the ICCJ by the trial court. Applying the imperitive public order rules of the Code of Civil Procedure, the ICCJ held that revisions based on a contradiction between judgments (Art. 509(1)(8)) must be heard by the court one degree higher than the court that issued the first judgment (Art. 510(2)); consequently, since the first judgment was rendered by a district court, the competent court for the revision is the appellate court, not the supreme court.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 510 alin. (2) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 510 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ; Revision petition jurisdiction: Incompetence of the Supreme Court for revision based on contradiction of judgments under Art. 510(2) CCP: Prin decizia nr. 323 din 12 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:
1. Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la 12 martie 2018, sub nr. x/2018, disjunsă din dosarul nr. x/2017, A. a solicitat revizuirea deciziilor civile nr. 875 din 21 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 şi nr. 708 din 30 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2004.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Prin decizia nr. 323 din 12 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13 aprilie 2018.
4. La termenul de judecată din 18 septembrie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, în raport cu prevederile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reţinând următoarele:
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate …", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula aplicabilă tuturor cererilor de revizuire, alin. (2) reglementând excepţia celor întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, excepţie conform căreia competenţa de soluţionare a cererii de revizuire motivate pe existenţa contrarietăţii de hotărâri aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.
Raportând evocatele texte legale la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 din acelaşi cod, care dispun că:
"Necompetenţa este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluţioneze cererea de revizuire pendinte.
Astfel, în cauză, obiectul cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. îl reprezintă decizia nr. 875 din 21 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, revizuenta susţinând că această hotărâre este potrivnică deciziei nr. 708 din 30 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2004,
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus invocate, competentă a soluţiona cererea de revizuire este Curtea de Apel Ploieşti, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, respectiv decizia nr. 708 din 30 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. coroborate cu art. 510 alin. (2) din acelaşi cod, dispoziţii legale cu caracter imperativ, se va admite excepţia privind necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, şi se va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 875 din 21 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.