Appeal against suspension of execution becomes moot after final appellate ruling; challenge dismissed.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal against the appellate court’s interim order of 19 June 2017, which had granted the defendant national housing agency’s request to suspend execution of the first-instance judgment pending appeal. Because the appeals against the underlying judgment had already been decided on 22 January 2018 (the judgment was partially changed), the suspension measure had ceased to have any effect, making the claimant’s challenges moot. The dispute arose from the claimant’s tort-like damages action seeking compensation from multiple public and private entities for the inability to use a property due to missing utilities in a residential development; the first-instance court had awarded damages and a monthly sum until delivery of the finished dwelling. The decisive legal basis was that a suspension of execution cannot extend beyond resolution of the appeal, so once the appeals were decided, the interim suspension automatically lapsed, and no further review of the challenged order was required.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 280 C. proc. civ, art. 7208 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against suspension of execution becomes moot after final appellate ruling; challenge dismissed: Because the appeals against the underlying judgment had already been decided on 22 January 2018 (the judgment was partially changed), the suspension measure had ceased to have any effect, making the claimant’s challenges moot. The dispute arose from the claimant’s tort-like damages action seeking compensation from multiple public and private entities for the inability to use a property due to missing utilities in a residential development; the first-instance court had awarded damages and a monthly sum until delivery of the finished dwelling. The decisive legal basis was that a suspension of execution cannot extend beyond resolution of the appeal, so once the appeals were decided, the interim suspension automatically lapsed, and no further review of the challenged order was required.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the dismissal of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 februarie 2018
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 06.07.2011, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Consiliul Local al Sectorului 1, Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari prin Primar, Consiliul Local Voluntari, Municipiul Bucureşti prin Primar General, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. B. S.A., S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.R.L., solicitând instanţei obligarea pârâtelor, în solidar, la despăgubiri pentru ultimele 35 de luni anterioare notificărilor la conciliere trimise prin executor judecătoresc S.C. P..E.J. Dobra, H. şi recepţionate de Entităţi, în luna martie 2011, în care imobilul nu a putut fi utilizat, având în vedere prejudiciul rezultat din imposibilitatea de folosinţă a imobilului cauzat de nerealizarea utilităţilor în Ansamblul Henri Coandă. Raportăm, estimativ, cuantumul acestor pretenţii la suma de 105.000 euro, adică 3.000 de Euro/lună (nivelul mediu al unei chirii privind un imobil dintr-un cartier similar învecinat) x 35 luni de lipsire de beneficiul bunului, adică echivalentul a 441.000 RON; despăgubiri pentru prejudiciul ulterior datei notificării la conciliere, având în vedere fiecare lună până la predarea locuinţei la cheie, cu toate utilităţile necesare. Acest cuantum va fi stabilit la momentul efectivei predări prin înmulţirea lunilor care vor trece de la 11.03.2011 până la predare şi suma de 3.500 euro, adică echivalentul a 14.700 RON. Estimează, exclusiv pentru timbraj, cuantumul acestui capăt de cerere la suma de 44.100 RON. Cu cheltuieli de judecată.
Ca atare, reclamantul a solicitat instanţei ca pârâtele să răspundă, în solidar, pentru neexecutarea utilităţilor la imobilul reclamantului din cartierul Henri Coandă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 1053 din 03 martie 2015, a respins ca nefondate excepţiile invocate; a admis acţiunea reclamantului A. şi a obligat pârâtele Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Oraşul Voluntari prin Primar, S.C. B. S.A., S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L., la contravaloarea sumei de 68.649 euro în RON la data plăţii reprezentând prejudiciul stabilit conform expertizei pentru perioada martie 2008 - octombrie 2014, despăgubiri ce vor fi suportate în subsidiar de aceste pârâte; a obligat aceleaşi pârâte la plata sumei de 858 euro lunar, în RON, reprezentând chirie lunară medie, începând cu luna noiembrie 2014 până la predarea efectivă a locuinţei la cheie şi la plata sumei de 14.683,96 RON RON, cheltuieli de judecată către reclamant. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâta Consiliul Local Sector 1, S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.A. şi în consecinţă, cererea de chemare în garanţie a Consiliul General Al Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 4249 din 11 iulie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de completare şi îndreptare eroare materială din dispozitivul sentinţei civile nr. 1053/03.03.2015 formulată de reclamantul A. şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1053 din 03.03.2015 cu cele două pârâte omise şi anume: Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti; a îndreptat eroarea materială strecurată în acelaşi dispozitiv, în sensul înlocuirii sintagmei obligării "în subsidiar" a pârâtelor, cu obligarea "în solidar", conform minutei de la pagina 128 volumul 7 dosar şi a completat aceluiaşi dispozitiv cu menţiunea respingerii acţiunii şi faţă de pârâta Sector 1 Bucureşti, conform încheierii de şedinţă din data de 20.06.2014.
Împotriva sentinţei civile nr. 1053 din 03.03.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat apel pârâţii Agenţia Naţională pentru Locuinţe Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Oraşul Voluntari, Consiliul Local al Oraşului Voluntari, S.C. I. S.A. (fostă S.C. J. S.A.).
Pârâta S.C. K. S.A. (fostă C. SA), S.C. D. S.R.L., a declarat apel împotriva sentinţelor civile nr. 1053 din 03.03.2015 şi nr. 4249 din 11.07.2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI a declarat ape împotriva încheierii din 28.02.2014 şi a sentinţelor civile nr. 1053 din 03.03.2015, nr. 4249 din 11.07.2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 şi JUDEŢUL ILFOV a formulat apel incident împotriva încheierii din 28.02.2014 şi sentinţelor civile nr. 1053 din 03.03.2015, nr. 4249 din 11.07.2016.
Prin cererea prin care a motivat apelul formulat, la data de 22.05.2017, petenta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, în calitate de apelantă-pârâtă, a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 1053 din 03.03.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul x/2011 până la soluţionarea apelului declarat în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin încheierea din data de 19 iunie 2017 a admis cererea de suspendare a executării a sentinţei civile nr. 1053 din 03.03.2015 formulată de petenta apelantă Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi a dispus suspendarea executării sentinţei nr. 1053 din 03.03.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În argumentarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că faţă de sumele însemnate de bani la care a fost obligată petenta, în solidar cu celelalte pârâte, parcurgerea ulterioară a unei noi proceduri de executare silită în eventualitatea desfiinţării titlului în apel constituie o pagubă pentru aceasta, ce poate fi evitată prin admiterea cererii formulate, iar pe de altă parte, o asemenea măsură de temporizare a executării nu poate produce prejudicii ireparabile actualului creditor.
Împotriva încheierii din data de 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul, după o prezentare a situaţiei de fapt a cauzei, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a efectuat o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 280 C. proc. civ. prin raportare la art. 7208 C. proc. civ., reţinând greşit că s-ar impune suspendarea efectelor sentinţei executorii, deoarece aceasta ar putea fi desfiinţată în urma admiterii apelului formulat de Agenţia Naţională pentru Locuinţe.
Astfel, susţine recurentul, calea de atac a apelului nu este suspensivă de executare în cazul special al litigiilor cu profesioniştii, iar această excepţie este expres şi clar reglementată de dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ.
Totodată, recurentul consideră că instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile referitoare la autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinţei de fond.
Recurentul consideră instanţa de apel a dispus suspendarea cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, fără a exista nici motive temeinice, nici probe concrete cu privire la vreun prejudiciu suferit de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, iar soluţia este nelegală cu atât mai mult cu cât răspunderea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe a fost stabilită cu putere de lucru judecat în cauzele invocate prin întâmpinare.
Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi respingerea ca neîntemeiată a cererii ce suspendare a executării silite a sentinţei civile nr. 1053 din 03 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a încheierii pronunţată la data de 19.06.2017 de Curtea de Apel Bucureşti.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul neîntemeiat al recursului pentru următoarele considerente:
Din verificările efectuate pe site-ul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, precum şi a înscrisurilor depuse la data de 14.02.2018, se constată că apelurile declarate împotriva sentinţei a cărei suspendare executare s-a solicitat, au fost soluţionate prin decizia nr. 112/2018 din 22 ianuarie 2018, în sensul admiterii apelurilor şi a schimbării în parte a sentinţei, ceea ce face de prisos analizarea motivului de nelegalitate evocat de recurentă, întrucât suspendarea executării nu se poate întinde decât până la momentul soluţionării apelului.
În speţă, faţă de soluţionarea apelurilor declarate împotriva sentinţei ce a făcut obiectul cererii de suspendare executare se constată că măsura suspendării sentinţei apelate şi-a încetat orice efect, astfel încât recursul este neîntemeiat.
Aşa fiind, criticile formulate de recurentul-reclamant nu mai au nicio relevanţă juridică pentru a mai fi analizate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 14 februarie 2018.