Negative jurisdictional conflict over vehicle transfer claims resolved via legal extension of competence due to common cause

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 mai 2017 pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2017, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Instituţia Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor şi B., solicitând să se constate faptul că a înstrăinat către pârâtul B., la 02 noiembrie 2015, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, precum şi obligarea pârâtei Instituţia Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor la radierea de pe numele reclamantului a autovehiculului; a solkicitat, de asemenea, obligarea pârâtului B. să procedeze la înmatricularea pe numele său a autovehiculului pe care i l-a vândut.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 02 noiembrie 2015 a înstrăinat autovehicul x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, numitului B., fiind întocmit în acest sens contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, predându-i cu aceeaşi ocazie toate documentele originale ale autovehiculului înstrăinat (Cartea de identitate a vehiculului şi Certificatul de înmatriculare). Pârâtul B. a intrat aşadar în deplina proprietate a autovehiculului, pe care 1-a folosit în interes personal şi, deşi avea obligaţia legală de a se prezenta în termen de maxim 30 de zile la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în vederea înmatriculării pe numele său a acestui autovehicul, pârâtul nu a făcut acest lucru nici până în prezent, motiv pentru care în continuare reclamantul figurează în baza de date a tuturor instituţiilor de stat ca fiind proprietar.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La termenul din 13 octombrie 2017, instanţa, verificându-şi competenţa potrivit art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă să judece petitele 1 şi 2 din acţiune şi a dispus disjungerea petitului 3 al cererii de chemare în judecată, formându-se dosarul nr. x/2017, în care a invocat din oficiu excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj.

Prin sentinţa civilă nr. 2578 din 13 octombrie 2017, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Pentru a decide în acest sens, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtului B. de a proceda la înmatricularea pe numele reclamantului A. a autovehiculului x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x a apreciat instanţa, se referă la o obligaţie de a face neevaluabilă în bani, de competenţa judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., iar domiciliul pârâtului este în localitatea Călăraşi.

Pe rolul Judecătoriei Călăraşi, secţia Civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 106/2018 din 19 ianuarie 2018, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Sălaj; constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a reţinut că cererea reclamantului se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Tribunalul Sălaj declarându-se competent să judece primele două capete de cerere, avându-i ca pârâţi pe B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Sălaj, astfel că a intervenit o prorogare legală de competenţă pentru capătul trei de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul conexităţii dintre pretenţiile formulate pe cale principală prin intermediul aceleiaşi cereri de chemare în judecată. Totodată, a arătat că în acelaşi sens este şi art. 139 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., care stabileşte că în cazul în care instanţele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la acea instanţă superioară în grad.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială a Judecătoriei Călăraşi, instanţa a constatat că prevederile art. 107 C. proc. civ. sunt de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) din acelaşi cod, astfel că, în condiţiile în care reclamantul a învestit teritorial o instanţă necompetentă, numai pârâtul poate invoca prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen de judecată excepţia necompetenţei teritoriale, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă. Astfel, după ce a stabilit competenţa materială a judecătoriei conform art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., în ceea ce priveşte competenţa teritorială Tribunalul Sălaj a dispus în lipsa părţilor, care nu au fost citate la termenul de judecată de la 13 octombrie 2017 în prezentul dosar, declinarea cauzei la Judecătoria Călăraşi fiind fără temei legal, chiar dacă domiciliul pârâtului se află în raza teritorială de competenţă a acestei instanţe.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă, Înalta Curte, în temeiul art. 135 noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în favoarea Tribunalului Sălaj, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat să se constate faptul că a înstrăinat către pârâtul B., la 02 noiembrie 2015, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, precum şi să fie obligată pârâta Instituţia Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor la radierea de pe numele reclamantului a autovehiculului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului B. să procedeze la înmatricularea pe numele său a autovehiculului pe care i l-a vândut.

În speţă operează prorogarea legală de competenţă prevăzută de dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează cazul mai multor capete principale de cerere.

Astfel, dispoziţiile legale invocate prevăd că, atunci când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, iar aceste capete de cerere au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Înalta Curte apreciază că în litigiul dedus judecăţii toate petitele au aceeasi cauză, anume transferul proprietăţii asupra unui autovehicul de la reclamant la pârât; aceste pretenţii se află într-o strânsă legătură, întrucât constatarea vânzării se constituie în premisa radierii şi a înmatriculării autovehiculului pe numele noului proprietar.

Cum tribunalul s-a apreciat competent în soluţionarea primului capăt de cerere, urmând regula instituită de art. 99 alin. (2) C. proc. civ. competenţa sa este atrasă şi în legătură cu ultimele două petite, soluţia de declinare în favoarea judecătoriei fiind lipsită de temei legal.

În contextul stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, problema respectării normelor de competenţă teritorială apare ca rămasă fără relevanţă şi nu va mai fi luată în examinare în cadrul regulatorului de faţă.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.