Jurisdictional threshold for High Court review of tribunal decisions in mortgage credit disputes valued under 1,000,000 RON under Law 2/2013 transitional provisions.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own lack of material jurisdiction and declined the case to the Cluj Court of Appeal, leaving the lower court’s decision intact for further review by the correct instance. The dispute originated from a civil action where borrowers challenged the validity of abusive clauses and requested monetary conversion of a mortgage credit agreement denominated in Swiss francs; the first instance ruled in favor of the borrowers, finding the clauses null and ordered restitution, but the appellate tribunal reversed this ruling, dismissing the action entirely. The High Court determined it was incompetent to hear the cassation appeal against the tribunal’s decision because the disputed amount fell below the statutory threshold for direct review by the High Court under the transitional provisions of Law No. 2/2013, which exempted claims up to 1,000,000 RON filed before specific dates from recourse to the High Court. Relying on Articles 97(1) and 483(4) of the Code of Civil Procedure and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, the court established that appeals against tribunal decisions in such cases are reserved for the territorial Court of Appeal, not the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010, art. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (2) C. proc. civ; Jurisdictional threshold for High Court review of tribunal decisions in mortgage credit disputes valued under 1,000,000 RON under Law 2/2013 transitional provisions: The dispute originated from a civil action where borrowers challenged the validity of abusive clauses and requested monetary conversion of a mortgage credit agreement denominated in Swiss francs; the first instance ruled in favor of the borrowers, finding the clauses null and ordered restitution, but the appellate tribunal reversed this ruling, dismissing the action entirely. The High Court determined it was incompetent to hear the cassation appeal against the tribunal’s decision because the disputed amount fell below the statutory threshold for direct review by the High Court under the transitional provisions of Law No. 2/2013, which exempted claims up to 1,000,000 RON filed before specific dates from recourse to the High Court. Relying on Articles 97(1) and 483(4) of the Code of Civil Procedure and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, the court established that appeals against tribunal decisions in such cases are reserved for the territorial Court of Appeal, not the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part to justify the admission of the exception of material incompetence and the declination of jurisdiction to the Cluj Court of Appeal.
Full text
Asupra cererii de recurs de faţă
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1.807/2016 din 21.04.2016 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva pârâtei SC C. SA şi în consecinţă a fost constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută parţială a contractului de credit ipotecar din 19.10.2006 încheiat între părţi, în ceea ce priveşte clauzele de la punctele 4.1., 4.2., 4.3. şi 4.6. Dispune ca pârâta să efectueze modul de calcul al dobânzii astfel cum este prevăzut de disp. art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010, respectiv ca dobânda aplicabilă creditului acordat prin contractul mai sus menţionat să fie stabilită din "Marja fixă plus LIBOR", marjă care a fost stabilită în contract la punctul 4.2., la valoarea "0" puncte procentuale. A fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele percepute în mod nelegal şi abuziv, începând din iunie 2008 până la data introducerii acţiunii şi în continuare până la restituirea efectivă a acestei sume, achitate în afara formulei de calcul LIBOR + marja fixă stabilită în contractul nr. x la punctul 4.2, în cuantum de 26.061,57 CHF sau echivalentul în RON, precum şi dobânda legală la aceste sume pentru aceeaşi perioadă. A fost obligată pârâta să convertească în RON contractul de credit ipotecar nr. x la cursul CHF/RON de la data acordării creditului, respectiv 19.10.2006, urmând ca plata acestuia să fie făcută în RON şi a fost dispusă restituirea prestaţiilor efectuate de reclamanţi în plus, în cuantum de 47.458,53 RON. A fost obligată pârâta ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, să pună la dispoziţia reclamanţilor un act adiţional la contract, conform sentinţei şi un nou grafic de rambursare a creditului. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.110 RON către reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC C. SA.
Prin Decizia civilă nr. 105/2017 din 09.02.2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă C. SA, îndreptat împotriva Sentinţei civile nr. 1.807 din 21 aprilie 2016 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea civilă introductivă formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva pârâtei SC C. SA. Au fost obligaţi intimaţii reclamanţi A. şi B. să plătească apelantei pârâte SC C. SA cheltuieli de judecată în sumă de 5.052,04 RON din care 2.676,60 RON cu titlu onorariu avocat în apel iar 2.376,02 cu titlu taxa judiciară de timbru aferenta apelului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs A. şi B.
Prin Decizia nr. 183 din 11.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi în consecinţă fost declinată soluţionarea recursului declarat de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 105/2017 pronunţată de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosar nr. x/2015 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 17.01.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenţii cu valoare mai mică de 200.000 RON.
Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunţată de o curte de apel ci de un tribunal rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluţioneze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.
Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...), precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
Totodată, se impune observaţia că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017.
Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 9 februarie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.
Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 105/2017 din 9 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 105/2017 din 9 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2018.
GGC - ED