Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning construction payment order to Sighişoara Court based on contractual place of performance

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara din 24 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 28.675 RON, actualizată cu dobânda legală de la data punerii în întârziere 4 mai 2017 până la data plăţii efective în temeiul art. 1022 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1014 şi urm. C. proc. civ. şi art. 453 din acelaşi cod.

Prin sentinţa civilă nr. 2/C/2018 din 15 ianuarie 2018, Judecătoria Sighişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de către debitor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea privind ordonanţa de plată se introduce la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, art. 1016 C. proc. civ., fiind adresate judecătoriei cererile vizând creanţe, cu o valoare de până la 200.000 RON, inclusiv.

Astfel, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliară îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în speţa de faţă, cererea reclamantului vizează obligarea debitorului la plata unei sume de bani, aşa încât, cererea se adresează judecătoriei de la sediul pârâtei, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, ca fiind instanţa de la sediul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2-Bucureşti la data de 19 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 3339 din 29 martie 2018, Judecătoria sectorului 2-Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de creditor, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Sighişoara şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a reţinut, având în vedere faptul că societatea creditoare a înţeles să sesizeze instanţa locului prevăzut pentru executarea obligaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 113 pct. 3 C. proc. civ., că în mod greşit, Judecătoria Sighişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţa de la sediul debitorului.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 2-Bucureşti şi Judecătoria Sighişoara s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 22 mai 2018, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighişoara, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, apreciază că în prezentul litigiu normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, întrucât vizează o pricină referitoare la bunuri, aşa încât părţile pot deroga de la acestea.

În acest context, se constată că pe lângă instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe, competenţa teritorială alternativă, cum ar fi situaţia prevăzută de art. 113 pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia competentă este şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut la art. 113 pct. 3 C. proc. civ. este necesar să existe o convenţie în care părţile să stipuleze locul unde obligaţia urmează să fie executată, iar în lipsa acestei clauze, competenţa teritorială urmează a fi stabilită potrivit dreptului comun.

Din analiza actelor dosarului pe care creditorul îşi întemeiază pretenţiile, se constată că obiectul actului adiţional nr. x/10.01.2017 la contractul de prestări servicii cu echipamente nr. 43/18.04.2016 este reprezentat de prestarea de către executant (creditor) de servicii de spargere capete piloţi (150 buc) cu echipamente pikamere în şantierul obiectivului "Reconstruire Vila 20 şi corp de legătură cu vila 19 C. din Sovata, str. x, nr. 85/A, jud. Mureş".

În acest context, se constată că părţile au stipulat în mod expres locul de executare a obligaţiei (cel puţin pentru prestarea de către executant a serviciilor de spargere capete piloţi) respectiv cel situat la vila 19 C. din Sovata, str. x, nr. 85/A, jud. Mureş, loc care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sighişoara.

Totodată se reţine faptul că, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Sighişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.