Loan repayment claim assigned to creditor's-domicile court; jurisdiction conflict resolved for Caracal.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 17 noiembrie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei obligarea acestuia la restituirea sumei de 1543 euro şi 90 lire sterline comision transfer, reprezentând valoarea unui împrumut acordat la data de 16 februarie 2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2158-2164 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 210 din 6 februarie 2018, Judecătoria Caracal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., întrucât domiciliul pârâtului se află pe raza municipiului Bucuresti-Sectorul 4, iar din această perspectivă competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, potrivit H.G. nr. 337/9.07.1993 pentru stabilirea circumscripţiilor Judecătoriilor şi Parchetelor de pe lângă judecătorii.

Pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, cauza a fost înregistrată la data de 19 februarie 2018, sub dosar nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 4088 din 29 martie 2018, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. în favoarea Judecătoriei Caracal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 4-Bucureşti şi Judecătoria Caracal s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 23 mai 2018, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, apreciază că în prezentul litigiu, competenta teritorială de judecată este de ordine privată, întrucât are ca obiect un drept patrimonial constând într-un drept de creanţă, decurgând dintr-un presupus contract de împrumut încheiat între părţi, aşa încât, în cauză sunt incidente normele de competenţă de drept comun prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de judecată în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, la momentul sesizării acesteia, dacă legea nu prevede altfel.

Separat de acest aspect, se cuvine subliniat că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Cum, în speţă, reclamantul a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Caracal, iar pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., aspect care, în plan procesual, lipseşte de efecte excepţia necompetenţei teritoriale invocate cu depăşirea termenului legal, Înalta Curte constată că, şi din această perspectivă, Judecătoria Caracal a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.

Prin urmare, în această situaţie, numai pârâtul putea să invoce necompetenta teritorială a Judecătoriei Caracal, astfel dată fiind imposibilitatea judecătorului de a invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată, chiar şi in ipoteza în care nu este instanţă competentă potrivit art. 107 precitat, neinvocarea în condiţiile anterior menţionate atrăgând decăderea din acest drept şi în consecinţă, judecarea cauzei de către judecătoria iniţial învestită care a devenit competentă prin neinvocarea de către pârât a excepţiei de necompetenţă relativă.

Tot în acelaşi context se reţine şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1494 alin. (1) C. civ., potrivit cărora, "în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor, obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii", iar în speţă, acesta se află în circumscripţia Judecătoriei Caracal, care şi din această perspectivă este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. în favoarea Judecătoriei Caracal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.