Negative Conflict of Jurisdiction over Enforcement Challenge Resolved in Favor of Bucharest Sector 1 Court
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the District Court of Sector 1, Bucharest is the competent court to adjudicate the case, effectively overriding the concurrent claims of incompetence made by both the District Court of Sector 1, Bucharest and the Târgoviște District Court. The dispute centered on a challenge to enforcement measures and a request for the reduction of enforcement costs, where the initial court declared itself territorially incompetent based on the debtor's domicile in Dâmbovița County at the time of enforcement seizure, leading the Târgoviște court to refer the matter back to Sector 1, Bucharest. The appellate court determined that under Articles 714(1) and 651(1) of the Code of Civil Procedure, the competent enforcement court is the one in the circumscription where the debtor resides at the time the enforcement agency is seized; interpreting "domicile" systematically with Article 91 of the Civil Code and the debtor's identity document, the court found that the debtor’s registered residence in Bucharest, Sector 1, constituted the effective domicile relevant for determining territorial jurisdiction, thereby assigning the case to the Sector 1, Bucharest court.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 91 din Legea nr. 287/2009, art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative Conflict of Jurisdiction over Enforcement Challenge Resolved in Favor of Bucharest Sector 1 Court: The dispute centered on a challenge to enforcement measures and a request for the reduction of enforcement costs, where the initial court declared itself territorially incompetent based on the debtor's domicile in Dâmbovița County at the time of enforcement seizure, leading the Târgoviște court to refer the matter back to Sector 1, Bucharest. The appellate court determined that under Articles 714(1) and 651(1) of the Code of Civil Procedure, the competent enforcement court is the one in the circumscription where the debtor resides at the time the enforcement agency is seized; interpreting "domicile" systematically with Article 91 of the Civil Code and the debtor's identity document, the court found that the debtor’s registered residence in Bucharest, Sector 1, constituted the effective domicile relevant for determining territorial jurisdiction, thereby assigning the case to the Sector 1, Bucharest court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the competent court for resolving the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 iunie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 1 martie 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 53/2017 aflat pe rolul B.E.J. B., iar în subsidiar reducerea cheltuielilor de executare stabilite, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712, 713, 719, 84 C. proc. civ. şi Decretul nr. 167/1954.
Prin sentinţa civilă nr. 4476/2017 din 7 iunie 2017, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata C. S.A.R.L. în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că la data sesizării organului de executare - 6 ianuarie 2017, domiciliul debitoarei se afla în judeţul Dâmboviţa, astfel că instanţa de executare era Judecătoria Târgovişte, iar încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată tot de Judecătoria Târgovişte.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 26 februarie 2018, formându-se dosarul nr. x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 1302 din 20 aprilie 2018, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte, invocată din oficiu, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgovişte a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar din perspectiva dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, precum şi a actelor anexate contestaţiei la executare, a constatat că domiciliul debitorului, în sensul de locuinţă efectivă a acestuia, se afla în sectorul 1-Bucureşti.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 1-Bucureşti şi Judecătoria Târgovişte s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 22 mai 2018, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare", precum şi prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită, conform cărora, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.
Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că la data sesizării organului de sesizare, respectiv 6 ianuarie 2017, domiciliul debitorului, în sensul de locuinţă efectivă a acestuia, se afla în sectorul 1-Bucureşti, aşa cum se constată din copia cărţii de identitate a contestatorului, aflată la dosarul nr. x/2017 şi din care rezultă că acesta avea stabilită reşedinţa în Bucureşti, încă din data de 17 noiembrie 2016 până la data de 15 iulie 2017, conform menţiunilor efectuate.
În acest context, se reţin şi dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., potrivit cărora, "dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane".
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu dispoziţiile art. 87, art. 89 şi art. 91 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu" cuprinsă în dispoziţiile art. 651 se referă la adresa cu care debitorul figurează în evidenţele organelor administrative şi care este menţionată în cartea de identitate. În condiţiile în care contestatoarea avea menţionată în cartea de identitate şi în evidenţele organelor administrative reşedinţa, această adresă de reşedinţă poate fi asimilată domiciliului. De asemenea, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa principală, ci adresa unde partea locuieşte efectiv.
Astfel, în condiţiile în care, sediul debitoarei se află în Bucureşti, instanţa competentă să judece prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.