Civil revision appeal dismissed for lack of material jurisdiction and referred to the Court of Appeal

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 06.08.2014, sub Dosar nr. x/2014, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. S.A. (fost Birou de Turism şi Tranzacţii SA), în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, solicitându-se revizuirea Sentinţei civile nr. 13.306 din 03.10.2000 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosar nr. x/2000 în sensul schimbării în tot a acestei hotărâri cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată ca neîntemeiată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.745 de la 24.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. SA în contradictoriu cu intimata SC B. SRL A fost schimbată în tot Sentinţa civilă nr. 13.306 din 03.10.2010 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosar nr. x/2000 în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâtul A. SA (fost SC C. SA Bucureşti). A fost obligat intimatul SC B. SRL să plătească revizuentului A. SA suma de 7.100 RON cu titlul de cheltuieli de judecată din care 100 RON taxă judiciară de timbru şi 7.000 RON onorariu avocat, redus de instanţă în condiţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel A. SA şi SC B. SRL.

Prin Decizia civilă nr. 1.087/A din 26 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat de apelanta B. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2.745 din 24.03.2016 şi a încheierii din data de 04.12.2014 pronunţate de Judecătoria Braşov, care au fost anulate. A fost admis apelul declarat de apelanta A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2.745 din 24.03.2016 a Judecătoriei Braşov. A fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe. A fost admis apelul declarat de apelanta A. SA în dosarul conex nr. x/2014 împotriva Sentinţei civile nr. 9.749 din 06.10.2016 a Judecătoriei Braşov, care a fost anulată. A fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-revizuentă A. SA care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din 17.01.2018, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a reţinut următoarele:

Litigiul de faţă este pornit după intrarea în vigoare la noului C. proc. civ., motiv pentru care se supune regulilor acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) noul C. proc. civ., coroborat cu art. 130 alin. (2) din acelaşi cod, necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică putând fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (4) noul C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, nefiind singura instanţă de recurs, aşa cum reiese din prevederea expresă a art. 498 din C. proc. civ.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de D. în Dosarul nr. x/2014 şi de E. şi F. în Dosarul nr. x/2013 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, constatându-se că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

Decizia Curţii Constituţionale a României nu este aplicabilă în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 146 alin. (4) din Constituţie:

"Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", în cauză, decizia recurată fiind pronunţată la data de 26.05. 2017.

Astfel, în considerarea normelor legale evocate şi în raport cu faptul că decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (4) din C. proc. civ. în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este competentă material să soluţioneze cauza, motiv pentru care va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-revizuentă A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1087/A din 26 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-revizuentă A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1.087/A din 26 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2018.

GGC - ED