Decizia nr. 2853/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia a II-a civilă
Legislator summary
AI generatedPrin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 30 mai 2018, petenţii A. şi B. au solicitat strămutarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu. În cadrul cererii de strămutare petenţii au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, până la soluţionarea cererii de strămutare.
Legislator headnote
AI generatedart. 40 alin. (2) C. proc. civ, art. 142 alin. (1) C. proc. civ, art. 123 alin. (1) C. proc. civ; Decizia nr. 2853/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia a II-a civilă: Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 iunie 2018
Asupra cererii de suspendare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 30 mai 2018, petenţii A. şi B. au solicitat strămutarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu.
În cadrul cererii de strămutare petenţii au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, până la soluţionarea cererii de strămutare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea prezentei cererii de suspendare, în temeiul dispoziţiilor art. 131 - 132 din C. proc. civ., apreciază că aceasta este întemeiată şi, în consecinţă, constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta cerere de suspendare pentru următoarele considerente:
Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, petenţii A. şi B. au investit instanţa cu o cerere de strămutare a judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, solicitând, totodată şi suspendarea judecării respectivei cauze.
Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia".
Totodată, conform dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor împotriva unui consumator.
Având în vedere că, în speţa de faţă, se solicită, pe motiv de bănuială legitimă, strămutarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu., în raport de dispoziţiile art. 142 alin. (1) coroborat cu art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii aparţine curţii de apel, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 131 - 132 C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenţii A. şi B. privind suspendarea judecării dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, în favoarea Curţii de Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenţii B. şi A. privind suspendarea judecării dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2018.