Leasing contract title deed claim: application of pre-2012 six-month commercial peremption rule to pending litigation

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2018

Deliberând asupra constatării perimării recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la 18 noiembrie 2010 sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoşani a chemat-o în judecată pârâta B. Bucureşti pentru a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de proprietate pentru înmatricularea celor 2 autovehicule achiziţionate în baza contractelor de leasing nr. SGL 10685 din 28 februarie 2007 şi nr. SGL 10750 din 7 martie 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 622 din 22 martie 2011 Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Botoşani şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii comerciale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Comercială.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti cauza a fost înregistrată la 11 aprilie 2011 sub nr. x/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1673 din 01 martie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 05 iunie 2013.

Prin decizia nr. 553/2013 din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L. ca nefondat.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, iar prin decizia 3150 din 21 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia civilă şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2011*.

Prin decizia civilă nr. 1534 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator D. SPRL Iaşi, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1673 din 01 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator D. SPRL Iaşi, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acţiunii şi, pe fond, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate încetate contractele de leasing financiar nr. SGL 10685 din 28 februarie 2007 şi SGL 10750 din 7 martie 2007 prin achitarea integrală a ratelor şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de proprietate pentru autoturismele care constituie obiectul contractelor amintite, precum şi obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată din fond, apel şi recurs.

Intimata-pârâtă B. Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de apel.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, faţă de lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat .

La 9 noiembrie 2017 s-a fixat termen la 13 februarie 2018 pentru repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea discutării excepţiei perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 13 februarie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia perimării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate conform dispoziţiilor art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 C. proc. civ. şi admisă pentru următoarele motive:

Faţă de data învestirii instanţei cu cererea de chemare în judecată - 18 noiembrie 2010 şi de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentul litigiu se soluţionează potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865.

În consecinţă, verificarea excepţiei perimării trebuie să se facă în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., instanţa supremă, învestită fiind cu un litigiu care are natură comercială şi se poartă între profesionişti comercianţi, urmând a verifica în ce măsură mai sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 248 alin. (3) din Cod, care prevedeau un termen de perimare de 6 luni în materie comercială.

Înalta Curte constată că prin dispoziţiile art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. au fost abrogate dispoziţiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ., abrogarea operând începând cu 1 octombrie 2011, potrivit dispoziţiilor art. 221 din aceeaşi lege.

Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. din 2011 se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii care prevăd altfel.

În aceste condiţii, în lipsa unei dispoziţii speciale care să prevadă expres că în materia perimării noua reglementare se aplică şi proceselor în curs de judecată, în litigiul de faţă, născut anterior datei de 1 octombrie 2011, incidentul perimării urmează a fi examinat prin prisma dispoziţiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ., în vigoare la momentul formulării cererii introductive de instanţă.

Astfel fiind, termenul de perimare este cel de 6 luni, specific materiei comerciale, întrucât, aşa cum prevedeau dispoziţiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.:

"în materie comercială termenul de perimare este de şase luni".

Revenind la speţa dedusă judecăţii, trebuie reamintit că perimarea se înfăţişează nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

În cauză, la termenul din 21 iunie 2016, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei, întrucât părţile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă şi, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii.

Înalta Curte constată că dosarul a rămas în nelucrare de la 21 iunie 2016, data suspendării judecăţii şi până la 13 februarie 2018, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părţilor, nefiind întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Astfel, Înalta Curte constată că s-au împlinit cerinţele perimării, respectiv faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părţilor şi că în speţă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare.

Drept urmare, în temeiul art. 248 alin. (3), coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1534 din 9 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2018.