Homicide conviction upheld on appeal: sufficiency of witness testimony against defendant's denial and absence of physical evidence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 266 pronunțată la data de 18 mai 2004, în dosarul penal nr. 880/2003, Tribunalul Constanța, secția penală, l-a condamnat în baza art. 174 C. pen., pe inculpatul T.I.G. la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, începând de la 18 decembrie 2002 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 160b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 din același cod, cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P.N. SRL Brăila, către partea civilă L.Șt. la plata sumei de 50.000.000 lei, cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare).

A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P.N. SRL Brăila, către părțile civile L.Șt., L.N.V. și L.E., la plata sumei de câte 2.200.000 lei, fiecare, cu titlu de prestație periodică lunară începând cu data de 18 decembrie 2002 și până la încetarea stării de nevoie privind pe L.Șt. și de la 18 decembrie 2002 până la terminarea studiilor privind pe L.N.V. și L.E., dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către părțile civile L.Șt., L.N.V. și L.E., la plata sumei de 100.000.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.

A respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă L.D.M., daune materiale.

A constatat că partea civilă L.D.M. nu solicită daune morale.

În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 300.000 lei, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul, fiind angajat cârmaci pe șlepul 11.044 al SC H.N. SA Brăila din octombrie 2002, călătorea cu împingătorul românesc T., aflat în marș pe Dunăre. În noaptea de 17 decembrie 2002, în dreptul portului sârbesc P., fiind în stare de ebrietate și alungat de comandant de pe punte, inculpatul i-a suprimat viața acestuia prin înjunghiere.

Inculpatul a recunoscut că a avut o altercație cu comandantul, chiar că s-a ajuns la lovituri, dar nu și că l-ar fi înjunghiat.

Personalul navigant fiind audiat a confirmat însă varianta uciderii.

În cauză s-au întocmit procese-verbale de constatare, de percheziție, planșele foto care împreună cu declarațiile martorilor au stat la baza reținerii situației de fapt și a vinovăției.

Fapta inculpatului a fost încadrată juridic în infracțiunea de omor, în sarcina sa neputându-se reține starea de provocare deoarece el a declanșat conflictul.

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 145/ P pronunțată la data de 29 iunie 2004, în dosarul penal nr. 577/P/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând ca motiv de casare, grava eroare de fapt, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. A solicitat casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., el nefiind autorul omorului.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica formulată și având în vedere probele administrate, constată că recursul este nefondat.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu el l-a omorât pe comandant, nu numai că nu e susținută de probe, dar este chiar infirmată de acestea. Astfel, martorii R.T., U.I., D.V., P.S., B.M., C.O., M.I., N.P., L.I., M.M. au declarat că inculpatul fiind în stare de ebrietate a devenit agitat, nervos din cauza modului în care a fost dat afară din cabină, revenind cu un cuțit pentru a se răzbuna. Așa se explică de ce urmare luptei ce s-a dat între cei doi, după ce a fost îmbrâncit afară din cabină pe punte, victima a căzut iar inculpatul a fugit.

Negăsirea corpului delict este explicabilă, inculpatul având suficient timp să scape de cuțit, până la reținerea sa.

Astfel fiind, în mod corect instanțele au stabilit situația de fapt, vinovăția și încadrarea juridică.

Individualizarea pedepsei s-a efectuat just și de altfel un astfel de motiv nu s-a discutat în faza de recurs.

Urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce prevenția la zi în temeiul art. 88 C. pen. și recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, aflându-se în culpă procesuală [(art. 191 alin. (2) C. proc. pen.)].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.G. împotriva deciziei penale nr. 145 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2002 la 21 septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2004.