Preventive seizure lifts off High Court's docket; land-registry challenge remitted to district court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own exception of material incompetence and declined jurisdiction over the applicant's request to lift a preventive seizure (sechestru asigurător) on an apartment, sending the case to the Sector 2 Bucharest District Court; the contested seizure had been imposed by a prosecutor's order in a criminal investigation where the applicant was never indicted, and the criminal case ended with a final judgment against others, while the seizure remained recorded in the land registry. The High Court held that its competence under Article 957(2) of the Civil Procedure Code could not be triggered because the applicant was not a party to the criminal case it had adjudicated, and that under Articles 94(k) and 111 of the Civil Procedure Code, the matter fell to the common-law first-instance court, effectively ruling that the applicant's request must be pursued there. The decision is final with no appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 250 alin. (8) C. proc. pen, art. 957 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen, art. 957 alin. (2) C. proc. civ, art. 111 C. proc. civ; Preventive seizure lifts off High Court's docket; land-registry challenge remitted to district court: The High Court held that its competence under Article 957(2) of the Civil Procedure Code could not be triggered because the applicant was not a party to the criminal case it had adjudicated, and that under Articles 94(k) and 111 of the Civil Procedure Code, the matter fell to the common-law first-instance court, effectively ruling that the applicant's request must be pursued there. The decision is final with no appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court invoked and applied this provision to rule on the exception of material incompetence raised ex officio.
This provision was cited to determine that the case falls under the jurisdiction of the lower court, the Judecătorie.
This provision was cited together with art. 94 lit. k) to establish the proper lower court for the request.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 iunie 2018
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia împotriva măsurii instituirii sechestrului penal, care a fost înregistrată la data de 12.03.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice si Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Săvârşite de Militari, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra apartamentului nr. x, situat în Bucureşti, str. x - 104, prin ordonanţa din data de 03.06.2013, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Săvârşite de Militari, în dosarul penal nr. x/2006
În motivare, petentul a arătat că dosarul penal în care a fost aplicată măsura sechestrului nu a fost finalizat prin trimiterea sa în judecată, ci doar a altor inculpaţi şi că, între timp, dosarul a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 119/24.05.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.
În continuare, a arătat că a solicitat în mod repetat ridicarea sechestrului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care a precizat însă că a fost desesizată prin înaintarea dosarului de urmărire penală către instanţă.
În drept, au fost invocate art. 250 alin. (8) C. proc. pen.. şi art. 957 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3845/13.04.2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 22.05.2018.
Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reţine următoarele:
În materia penală, sechestrul este instituit de procuror, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată şi este o măsură procesuală cu caracter real, provizoriu.
Sechestrul a cărui ridicare se cere a fost instituit prin ordonanţa din data de 03.06.2013, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Săvârşite de Militari, în dosarul penal nr. x/2006
Urmare a instituirii acestei măsuri, sechestrul a fost înscris în cartea funciară, situaţie care subzistă şi în prezent, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 2 Bucureşti, aflate la dosarul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Analiza actelor dosarului relevă că petentul nu a fost trimis în judecată în dosarul penal în care măsura sechestrului a fost instituită.
Conform art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., "ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei".
Potrivit propriilor afirmaţii, dar şi a înscrisurilor depuse la dosar, petentul a solicitat Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Săvârşite de Militari să dispună măsurile necesare pentru ridicarea sechestrului, însă cererea sa nu a fost soluţionată, cu motivarea că unitatea de parchet a fost desesizată prin înaintarea dosarului de urmărire penală către instanţă.
Apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 957 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, întrucât dosarul penal a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă este abilitată să determine şi temeinicia cererii vizând ridicarea sechestrului asigurător.
Înalta Curte subliniază însă că petentul nu a fost trimis în judecată, astfel că nu a fost parte în dosarul penal nr. x/2013 în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a pronunţat sentinţa nr. 219/23.03.2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 119/24.05.2016 a Completului de 5 Judecători.
Prin urmare, nu se poate reţine atragerea competenţei instanţei supreme în soluţionarea prezentei cereri în temeiul art. 957 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care excepţia necompetenţei sale materiale urmează să fie admisă.
În ceea ce priveşte instanţa în favoarea căreia competenţa va fi declinată, Înalta Curte reiterează concluziile sale anterioare, potrivit cărora sechestrul a fost instituit în faza de urmărire penală, fără ca apoi petentul să fi fost trimis în judecată şi că sechestrul asigurator este înscris în cartea funciară şi în prezent, instituţia care l-a instituit neluând nicio măsură cu privire la acesta.
De aceea, competenţa soluţionării prezentei cereri aparţine instanţei de drept comun, care, în speţă, faţă de dispoziţiile art. 94 lit. k) şi art. 111 C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.