Territorial jurisdiction for divorce based on defendant's effective residence despite foreign common domicile

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.08.2017 pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiate de părţi la 23.06.2016 în Germania şi revenirea reclamantei la numele purtat anterior, acela de C..

Prin sentinţa civilă nr. 7409/08.11.2017, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că părţile s-au căsătorit în Bonn, Germania, actul de căsătorie fiind înregistrat la Consulatul General al României la Bonn, iar din căsătoria lor nu au rezultat copii.

A mai reţinut judecătoria că părţile nu au locuit în România, ci în Germania, unde pârâtul locuieşte efectiv şi în prezent, reclamanta fiind cea care s-a mutat în com. Sărmăşag, jud. Sălaj.

Prin urmare, subliniind că raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii de divorţ este una exclusivă, în temeiul art. 132 alin. (1), rap. la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 28.11.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 286/08.05.2018, Judecătoria Şimleu Silvaniei a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în fapt, părţile s-au căsătorit la 23.06.2016 în Bonn, Germania, iar în prezent reclamanta locuieşte în localitatea Sărmăşag, jud. Sălaj, în timp ce pârâtul locuieşte în municipiul Oradea, jud. Bihor.

A notat judecătoria că reclamanta a furnizat Judecătoriei Oradea o adresă din Germania, unde a susţinut că pârâtul locuieşte efectiv, însă procedura de citare cu acesta nu s-a îndeplinit, pârâtul nefiind cunoscut la adresa respectivă.

De asemenea, a luat act că reclamanta a depus la dosar două declaraţii, autentificate de Biroul Individual Notarial D., prin care pârâtul a arătat că domiciliul şi adresa sa de corespondenţă se află în municipiul Oradea, astfel încât instanţa a tras concluzia că în această localitate se află locuinţa efectivă a părţii.

Prin urmare, a apreciat că nu s-a dovedit susţinerea reclamantei, în sensul că pârâtul locuieşte în Germania.

A subliniat judecătoria că, în stabilirea criteriilor de determinare a competenţei teritoriale, C. proc. civ. face referire la locuinţa efectivă a părţilor, independent de îndeplinirea formalităţilor legale de operare în actele de identitate.

Or, în speţă, pârâtul şi-a exprimat fără echivoc poziţia faţă de această chestiune litigioasă, indicând locuinţa şi adresa sa de corespondenţă.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 915 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi jurisprudenţa instanţei supreme şi a reţinut că, din starea de fapt expusă mai sus, rezultă că aparţine Judecătoriei Oradea, ca instanţă de la domiciliul pârâtului, competenţa soluţionării cauzei, atât timp cât ultima locuinţă comună a părţilor a fost în Germania, iar după separarea în fapt, ambii soţi şi-au stabilit domiciliul în România.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând desfacerea căsătoriei lor, încheiate la 23.06.2016 în Germania.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Analiza actelor dosarului relevă că locuinţa comună a soţilor s-a aflat în Germania, iar ulterior separării în fapt părţile nu au avut o locuinţă comună pe teritoriul României, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, cu excepţia ipotezei în care acesta nu locuieşte în ţară.

Potrivit art. 87 C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Or, conform propriilor sale declaraţii, pârâtul B. locuieşte în municipiul Oradea, jud. Bihor.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Oradea, instanţă în favoarea căreia, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.