Inadmissibility of appeal against final revision decision based on monetary threshold temporal application

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 465 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca nefondat apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 329 din 10 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Împotriva deciziei civile nr. 465 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a formulat cerere de revizuire revizuenta A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 243 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi s-a respins ca inadmisibilă cererea.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că pot face obiectul revizuirii în ipoteza cazului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. numai acele hotărâri date de către o instanţă de recurs/apel atunci când evocă fondul.

S-a mai reţinut că în cauza de faţă cererea reclamantei a fost respinsă în întregul ei ca prescrisă iar prin decizia civilă nr. 465 din 28 septembrie 2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, or, pentru a fi putut fi incident unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ar fi trebuit ca instanţa de apel, admiţând apelul şi reţinând cauza spre rejudecare, să soluţioneze pe fond cererea introductivă şi, cu ocazia soluţionării cererii, să nu se pronunţe pe tot ce s-a cerut, sau să se pronunţe pe mai mult/altceva decât s-a cerut, însă nu aceasta este situaţia în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

La data de 12 iunie 2017, recurenta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 243 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 11 august 2017.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat dispoziţiile art. 483 şi urm., art. 509 alin. (1) pct. 1 şi art. 513 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de revizuire, cu consecinţa admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata B. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil şi în subsidiar, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta A. S.R.L. a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia propusă fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 08 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport înregistrat la 27.12.2017, recurenta A. S.R.L. a solicitat respingerea soluţiei propuse prin raport, cu consecinţa admiterii recursului şi a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 243 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă aceloraşi căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţă, prezentul recurs are ca obiect o decizie definitivă pronunţată în calea de atac a revizuirii deciziei civile nr. 465 din 28 septembrie 2016, definitivă la rândul său, nesusceptibilă aşadar de recurs.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, la care face referire recurenta prin punctul de vedere la raport, s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 10 aprilie 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 243 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2018.