Appeal against attempted qualified murder conviction dismissed; self-defense defense rejected as retaliatory act

Examinând recursul de față, constată:

Prin sentința penală nr. 193 din 9 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a dispus condamnarea inculpatului P.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 16 februarie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. proc., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

S-a luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la 15.857.900 lei despăgubiri către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate București.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată și către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

La data de 21 ianuarie 2004 inculpatul a mers împreună cu martorul A.F., la un bar din com. Fierbinți jud. Ialomița.

În timp ce inculpatul s-a dus să comande de băut, martorul a început o discuție cu frații A. și G.G. Inculpatul a venit la masa acestora cu paharele de băutură, fapt care i-a deranjat pe cei doi frați, iar G.G. l-a lovit cu palma peste față.

Inculpatul s-a dus acasă și s-a înarmat cu un cuțit după care a revenit la bar. Barmanul a refuzat să-i mai servească pe datorie astfel încât A.F. și inculpatul au plecat. Pe stradă au fost ajunși din urmă de G.A., care l-a lovit pe inculpat cu pumnul. Acesta la rândul său l-a lovit cu cuțitul în cap și subclavicular stâng.

G.G. a ieșit și el din bar și văzând că fratele său are fața plină de sânge, l-a dezarmat pe inculpat și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.

S-a reținut că în urma loviturilor aplicate de inculpat cu cuțitul, partea vătămată G.A. a suferit un traumatism cranio cerebral mediu, hematom subdural de emisfer stâng și o plagă înțepată subclaviculară stânga, leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și a fost comisă de inculpat în stare de provocare.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 542/ A din 22 iulie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate București.

Instanța de apel a reținut că este neîntemeiată susținerea inculpatului că a comis fapta în legitimă apărare, întrucât din probe nu rezultă că inculpatul ar fi depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului din cauza tulburării sau temerii.

S-a reținut de asemenea că fapta nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât pe de o parte leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate, iar pe de altă parte inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă pentru a ucide partea vătămată.

S-a apreciat totodată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată.

Instanța de apel a constatat că și apelul părții civile este neîntemeiat întrucât fapta fiind comisă în stare de provocare, în mod corect inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare proporțional cu gradul său de vinovăție în producerea prejudiciului, la cauzarea căruia a contribuit în egală măsură partea vătămată prin comportamentul său provocator.

Inculpatul a declarat recurs susținând în principal că se impunea achitarea sa, întrucât a comis fapta în legitimă apărare.

Cel de al doilea motiv de recurs vizează greșita încadrare juridică a faptei inculpatul susținând că nu a intenționat să ucidă pe partea vătămată astfel încât fapta sa, constituie infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 și respectiv 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Astfel conform art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc precum și cel care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

În speță, inculpatul a lovit pe partea vătămată de două ori cu cuțitul după ce aceasta îi aplicase o lovitură cu pumnul.

Ca atare inculpatul nu a reacționat pentru a înlătura atacul injust al părții vătămate, întrucât acesta încetase, nu mai era actual ci a răspuns în acest fel la comportamentul provocator al părții vătămate.

Așa fiind, nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se reține existența legitimei apărări ci doar cele privind circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., astfel cum s-a și reținut în cauză.

Este neîntemeiată și critica văzând greșita încadrare juridică a faptei.

Întrucât leziunile cauzate părții vătămate au pus viața acesteia în primejdie este exclusă încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare a fost de 30-35.

Se constată că fapta nu constituie nici infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere poziția subiectivă a inculpatului față de urmările faptei sale.

Împrejurarea că inculpatul a lovit pe partea vătămată cu cuțitul, obiect apt să producă moartea, în zone vitale, cu intensitate, impune concluzia că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Ori, atâta timp cât inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a ucide pe partea vătămată, încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., este cea corectă.

Cum din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare, care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D., împotriva deciziei penale nr. 542/ A din 22 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 16 februarie 2004 la 20 septembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2004.