Admissibility of recourse against annulment complaint decisions where underlying appellate judgment is final

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 3 februarie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 713A din 20 aprilie 2016, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că un prim motiv de nelegalitate al sentinţei contestate îl constituie faptul că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au respins în mod greşit capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv a clauzei ce reglementează comisionul de administrare, astfel cum acesta este prevăzut în art. 4.6 art. şi în art. 4.10 lit. b) din Contractul de credit.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat l-a constituit faptul că instanţa de apel, în mod greşit, a respins capătul de cerere privind îngheţarea cursului francului elveţian de la data încheierii contractului de credit nr. x din 16 martie 2007, fără să ţină cont de faptul că la filele x contestatorul a făcut dovada cu faptul că deşi obiectul contractului îl constituie împrumutul în CHF, acesta a primit RON, dovadă făcută ci contul deschis în RON.

În drept s-au invocat prevederile art. 503-508 din Noul C. proc. civ.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 757 din 20 aprilie 2017 a respins, ca tardiv formulată, contestaţia în anulare.

În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa s-a raportat la dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că textul legal prevede un termen unic de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, care începe să curgă de la comunicării hotărârii, şi totodată prevede un termen limită, de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

S-a avut în vedere că, potrivit art. 427 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea se comunică din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, acesta fiind motivul pentru care în noua reglementare s-a prevăzut că termenul de introducere a contestaţiei în anulare începe să curgă de la data comunicării hotărârii atacate.

A apreciat instanţa că termenul limită de un an calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces, neavând semnificaţia de a lăsa la latitudinea părţilor să formuleze contestaţia în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii, sau într-un an de la data rămânerii definitive.

În concret s-a reţinut că decizia atacată a fost comunicată contestatorului la data de 1 august 2016 la sediul ales, indicat în apel, contestaţia în anulare fiind formulată la data de 15 februarie 2017, data serviciului de curierat, astfel cum rezultă din plicul aflat la dosar, astfel că termenul de 15 zile de la comunicare s-a împlinit pe data de 17 august 2016, contestaţia în anulare fiind formulată cu depăşirea termenului legal.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac contestatorul A., în temeiul art. 466 şi următoarele C. proc. civ., cererea fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- a civilă, ca recurs, la data de 3 august 2017.

Prin motivele formulate, recurentul critică hotărârea instanţei care a soluţionat contestaţia în anulare, arătând că s-a făcut o greşită interpretare a normelor de drept procedural cuprinse în art. 506 alin. (1) C. proc. civ., soluţionându-se astfel în mod eronat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare.

Recursul declarat de recurentul-contestator este inadmisibil.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea contestată.

În speţă, decizia civilă nr. 713A din 20 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare soluţionate prin decizia nr. 757 din 20 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, este o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs, definitivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia nr. 757 din 20 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., nu poate fi atacată cu recurs, calea de atac exercitată de parte fiind inadmisibilă.

Conform art. 457 C. proc. civ., care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 757 din 20 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 februarie 2018.