Inadmissibility of cassation against appellate annulment decision under pre-2016 Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitraj înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x din 13 februarie 2015, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata sumei de 4.625,646,96 euro la care se adaugă dobânda penalizatoare datorată conform Contractului nr. xR6 încheiat la data de 30.11.2004 între reclamantă în calitate de antreprenor şi pârâtă în calitate de beneficiar, având ca obiect reabilitarea Autostrăzii DN17 (E576) Cluj/Bistriţa Năsăud.

Prin Hotărârea arbitrală pronunţată la data de 12.01.2017 în dosarul arbitral nr. x/MHM de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Internaţional a Camerei Internaţionale de Comerţ, s-a respins excepţia pârâtei privind competenţa tribunalului arbitral, s-a admis excepţia pârâtei privind prescripţia extinctivă şi s-au respins în totalitate pretenţiile reclamantei ca fiind prescrise.

Împotriva Hotărârii arbitrale pronunţată la data de 12.01.2017 în dosarul arbitral nr. x/MHM de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Internaţional a Camerei Internaţionale de Comerţ, a formulat acţiune în anulare petenta A. S.A..

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 16 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.

La data de 26 octombrie 2017, recurenta A. S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 137 din 16 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 3 noiembrie 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare în fond, cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul că nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la motivele invocate în acţiunea în anulare, a ignorat cu desăvârşire importanţa parcurgerii procedurilor concilierii prealabile prevăzute de Contract, astfel cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 174 din C. proc. civ., aspecte şi texte legale cu privire la care prima instanţă nu s-a pronunţat fiind încălcat principiul disponibilităţi prevăzut de art. 22 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că sentinţa atacată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acţiunea în anulare, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din CEDO, că instanţa de fond nu a făcut o analiză şi o interpretare proprie a hotărârii arbitrale, prin raportare Ia motivele de nulitate invocate, circumscrise motivelor de ordine publică, preluând în integralitate interpretarea tribunalului.

A mai arătat recurenta că instanţa nu a arătat în cuprinsul hotărârii care sunt consecinţele juridice privitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile şi nu se motivează succesiunea în timp a normelor legale cu referire la prescripţia extinctivă, aspect care, de asemenea, a făcut obiectul acţiunii în anulare.

Prin întâmpinarea înregistrată la 11 decembrie 2017, intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi respingerea acestuia ca inadmisibil, admiterea excepţiei nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, anularea acestuia iar pe fond, în măsura în care vor fi respinse excepţiile invocate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia propusă fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 9 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării cererii arbitrale, "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi …"

Aşa fiind, sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Deşi art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G nr. 1/2016, punct introdus prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, conform căruia hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului, în raport cu data formulării acţiunii arbitrale, 13.02.2015, nu este incident speţei, având în vedere dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora noua lege de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale evocate anterior, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, va fi respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 16 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 16 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2018.