Admissibility of standalone appeal against interlocutory order rejecting judicial recusal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal’s decision rejecting the initial motion for recusal. The dispute concerned a procedural challenge to a non-appealable interlocutory order issued by the appellate court; the appellant, a party to the underlying civil litigation, attempted to directly appeal the order rejecting its recusal request without simultaneously appealing the final judgment that resolved the merits of the case. The Court held that under Article 53(1) of the Code of Civil Procedure, an order rejecting a recusal is subject to appeal only cumulatively: it must be filed by the parties and joined to the appeal against the final decision on the substance of the dispute, provided that final decision has become final. Consequently, because the underlying appeal had not yet been resolved, the standalone recourse was procedurally barred and was dismissed without further examination of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 53 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Admissibility of standalone appeal against interlocutory order rejecting judicial recusal: Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2018
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, învestită cu soluţionarea cererilor de apel formulate de apelantele-pârâte A. SUCURSALA BUCURESTI şi B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL C. împotriva sentinţei civile nr. 2895 din 16 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. S.A., prin încheierea din data de 10 noiembrie 2017, a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. - Sucursala Bucureşti, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta-pârâtă B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL C. invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi cele ale art. 6 pct. 1 CEDO.
Intimata D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este inadmisibil.
Prezentul recurs are ca obiect încheierea din data de 10 noiembrie 2017 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. SUCURSALA BUCURESTI, ca neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Astfel se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părţi, iar cea de a doua condiţie să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.
Din verificările efectuate se constată că apelul nu a fost soluţionat, recurenta atacând cu recurs numai încheierea evocată, nesocotind astfel dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât E. S.A., prin administrator special C., împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 iunie 2018.