Employer-employee overpayment of salary: negative jurisdiction conflict resolved in favor of plaintiff's seat tribunal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Suceava Tribunal, ordering it to adjudicate the case. The dispute arose from an action by a public administration entity (the employer) against a former employee for the repayment of an overpaid salary identified by an audit, with the Suceava Tribunal initially declining jurisdiction to the Bacau Tribunal by arguing that the relevant legal seat belonged to the parent company with legal personality, while the Bacau Tribunal subsequently declined jurisdiction back to Suceava on the grounds that the specific sub-unit acting as plaintiff was the party having its seat in that territory. Relying on Article 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, the High Court held that territorial competence in labor conflicts is determined by the domicile or seat of the plaintiff, regardless of whether the plaintiff is the employer or employee, and further ruled that questions regarding the plaintiff's procedural capacity or legal personality cannot be assessed by a court lacking territorial jurisdiction; therefore, the Suceava Tribunal is competent to hear the case based on the seat of the plaintiff sub-unit.
Legislator headnote
AI generatedart. 61 din Legea nr. 107/1996, art. 134 C. proc. civ, art. 56 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011; Employer-employee overpayment of salary: negative jurisdiction conflict resolved in favor of plaintiff's seat tribunal: The dispute arose from an action by a public administration entity (the employer) against a former employee for the repayment of an overpaid salary identified by an audit, with the Suceava Tribunal initially declining jurisdiction to the Bacau Tribunal by arguing that the relevant legal seat belonged to the parent company with legal personality, while the Bacau Tribunal subsequently declined jurisdiction back to Suceava on the grounds that the specific sub-unit acting as plaintiff was the party having its seat in that territory. Relying on Article 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, the High Court held that territorial competence in labor conflicts is determined by the domicile or seat of the plaintiff, regardless of whether the plaintiff is the employer or employee, and further ruled that questions regarding the plaintiff's procedural capacity or legal personality cannot be assessed by a court lacking territorial jurisdiction; therefore, the Suceava Tribunal is competent to hear the case based on the seat of the plaintiff sub-unit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court's jurisdiction to resolve the negative conflict of competence and establish which tribunal is competent to hear the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 976 RON reprezentând plată nedatorată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat în esenţă că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariale pe care nu le datora, fapt constatat printr-un control al Curţii de Conturi a României.
Prin sentinţa civilă nr. 1485/2017 din 12 decembrie 2017, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând în esenţă următoarele:
Art. 269 alin. (2) Codul muncii nu conţine niciun indiciu al intenţiei legiuitorului de a se raporta, în toate cazurile, la sediul angajatorului cu care salariatul a încheiat contractul de muncă, iar referirea generică la domiciliul/sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.
Potrivit art. 10 din Codul muncii, "contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Art. 14 alin. (2) din Codul muncii, dispune că "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice".
Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică.
Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind şi titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.
Ca urmare, instanţa a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.
Tribunalul Bacău, secţia I civilă prin sentinţa nr. 345/2018 din 04 aprilie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A suspendat judecata cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.
În fundamentarea acestei decizii, cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, că la termenul din 04.04.2018, la solicitarea completului de judecată, s-a arătat că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava stă în judecată în nume propriu în calitate de reclamantă, această subunitate are o organigramă proprie, director, are organe proprii de conducere, invocându-se prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. şi că deşi are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.
În aceste condiţii, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bacău şi, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii faţă de faptul că în speţă, calitatea de reclamant o are A., sediul acestuia aflându-se în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, s-a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea.
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru următoarele considerente:
Obiectul principal al acţiunii îl reprezintă cererea reclamantei - angajator de obligare a pârâtului - angajat la plata unei sume de bani reprezentând drepturi salariale nedatorate, litigiul intrând astfel în aria de reglementare a Codului muncii.
În reglementarea actuală, în materia conflictelor de muncă, competenţa teritorială se stabileşte conform normelor cuprinse în art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ., cererile adresându-se instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau sediul, indiferent dacă reclamantul este angajatorul sau angajatul.
În mod similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabileşte că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
La solicitarea Tribunalului Bacău a fost precizat cadrul procesual subiectiv în sensul că a fost indicat ca reclamant în cauză A. cu sediul în Suceava, acesta având calitatea de angajator în sensul avut în vedere de legislaţia din domeniul muncii.
Chestiunea legitimării procesuale a reclamantului faţă de împrejurarea că angajatorul are sau nu personalitate juridică nu poate precede, în analiză şi nu poate influenţa problema competenţei teritoriale, întrucât examinarea folosinţei şi exerciţiului drepturilor procedurale nu poate fi făcută decât de către instanţa competentă material şi teritorial.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 iunie 2018.