Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2706/2018 AI generated

Territorial competence in labor restitution claims based on the employer-plaintiff's location

Case Number Decizia nr. 2706/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Suceava Court of Appeal has territorial competence to hear the case, thereby overruling the Bacău Court of Appeal’s declination. The dispute arose from an action by a public water administration entity against a former employee for the restitution of 266 RON in overpaid wages, identified as an undue payment through a national audit control; the conflict stemmed from one tribunal claiming the defendant’s location governed jurisdiction while the other insisted on the plaintiff’s location. The decisive legal basis was Article 269(2) of the Labor Code, which stipulates that labor disputes are within the competence of the court in the jurisdiction where the plaintiff (reclamant) has their domicile or headquarters, irrespective of whether the plaintiff is the employer or the employee, and the court held that issues regarding the plaintiff’s legal capacity or standing belong to the competent court and do not influence the determination of territorial jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 61 din Legea nr. 107/1996, art. 134 C. proc. civ, art. 56 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011; Territorial competence in labor restitution claims based on the employer-plaintiff's location: Ca urmare, instanţa a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.

Keywords

AI generated
determination of territorial jurisdiction labor disputes negative conflict of jurisdiction legal capacity legal entity wage determination

Cited Legislation

AI generated
art. 61 din Legea nr. 107/1996
Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art.
art. 134 C. proc. civ
A suspendat judecata cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.
art. 56 alin. (2) C. proc. civ
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru următoarele considerente:
art. 210 din Legea nr. 62/2011
În mod similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabileşte că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret Bacău - prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava a chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 266 RON reprezentând plată nedatorată.

În motivarea acţiunii, s-a arătat în esenţă că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariale pe care nu le datora, fapt constatat printr-un control al Curţii de Conturi a României.

Prin sentinţa nr. 96 din 15 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând în esenţă următoarele:

Art. 269 alin. (2) Codul muncii nu conţine niciun indiciu al intenţiei legiuitorului de a se raporta, în toate cazurile, la sediul angajatorului cu care salariatul a încheiat contractul de muncă, iar referirea generică la domiciliul/sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, "contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Art. 14 alin. (2) din Codul muncii, dispune că "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice".

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind şi titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.

Ca urmare, instanţa a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.

Tribunalul Bacău, secţia I civilă prin sentinţa nr. 321/2018 din 04 aprilie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A suspendat judecata cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.

În fundamentarea acestei decizii, cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, că la termenul din 04.04.2018, la solicitarea completului de judecată, s-a arătat că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava stă în judecată în nume propriu în calitate de reclamantă, această subunitate are o organigramă proprie, director, are organe proprii de conducere, invocându-se prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. şi că deşi are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

În aceste condiţii, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bacău şi, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii faţă de faptul că în speţă, calitatea de reclamant o are B., sediul acestuia aflându-se în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, s-a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru următoarele considerente:

Obiectul principal al acţiunii îl reprezintă cererea reclamantei - angajator de obligare a pârâtului - angajat la plata unei sume de bani reprezentând drepturi salariale nedatorate, litigiul intrând astfel în aria de reglementare a Codului muncii.

În reglementarea actuală, în materia conflictelor de muncă, competenţa teritorială se stabileşte conform normelor cuprinse în art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ., cererile adresându-se instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau sediul, indiferent dacă reclamantul este angajatorul sau angajatul.

În mod similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabileşte că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

La solicitarea Tribunalului Bacău a fost precizat cadrul procesual subiectiv în sensul că a fost indicat ca reclamant în cauză B. cu sediul în Suceava, acesta având calitatea de angajator în sensul avut în vedere de legislaţia din domeniul muncii.

Chestiunea legitimării procesuale a reclamantului faţă de împrejurarea că angajatorul are sau nu personalitate juridică nu poate precede, în analiză şi nu poate influenţa problema competenţei teritoriale, întrucât examinarea folosinţei şi exerciţiului drepturilor procedurale nu poate fi făcută decât de către instanţa competentă material şi teritorial.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 iunie 2018.