Admissibility of revision for contradictory decisions within a single procedural cycle under Article 322(1)(7) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 12 decembrie 2016, revizuentele S.C. A. S.R.L. şi B. au solicitat în contradictoriu cu intimata C. revizuirea deciziei civile nr. 497 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Revizuentele şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând să se constate că există contrarietate de hotărâri între decizia civilă nr. 1838 din 31 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2011 şi decizia nr. 497 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2011 şi pe cale de consecinţă, să se anuleze decizia nr. 497 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2011 şi să se trimită cauza spre rejudecare.

Revizuentele, după ce prezintă istoricul cauzei, susţin în motivarea cererii că prima instanţă de recurs, prin decizia nr. 1838 din 31 octombrie 2014, a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti pentru a se calcula drepturile cuvenite reclamantei luând în considerare dezlegările obligatorii pronunţate anterior, dar că, în rejudecare, modalitatea de calcul validată de Tribunal a încălcat dezlegările instanţei de casare, astfel că, prin respingerea recursului, această soluţie a fost greşit menţinută.

Având în vedere temeiul de drept invocat în susţinerea cererii de revizuire, respectiv dispoziţiile articolului 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865, instanţa, la termenul din 1 noiembrie 2017, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, constatând că se invocă dispoziţii contradictorii dintre două decizii pronunţate de această instanţă iar prin decizia nr. 325 din 1 noiembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, având în vedere dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Intimata C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând, în esenţă, că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând motivele de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, urmează a respinge cererea de revizuire pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Parcursul procesual al cauzei relevă următoarele aspecte:

Prin sentinţa civilă nr. 765 din 20 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată, a fost autorizată retragerea reclamantei C. din A. S.R.L., a fost obligată pârâta A. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 5.451.295,90 RON, reprezentând cotă-parte cuvenită pentru părţile sale deţinute în această societate, s-a constatat că structura capitalului social în urma retragerii reclamantei din societatea pârâtă este următoarea: asociatul B. deţine 100% din capitalul social al A. S.R.L, a fost respins restul pretenţiilor ca nefondate, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 66.340,08 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 765 din 20 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 au declarat recurs reclamanta şi pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 1838 din 31 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins recursul reclamantei C., ca nefondat, au fost admise recursurile pârâtelor B. şi A. S.R.L., a fost casată în parte sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţa criticată privind autorizarea retragerii din societate, structura capitalului social şi respingerea în parte a pretenţiilor reclamantei.

După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 3 februarie 2015, sub nr. x/2011*.

Prin sentinţa civilă nr. 3820 pronunţată la data de 22 iunie 2016 în dosarul nr. x/2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C., privind drepturile asociatului retras, a obligat pârâta A. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 4.982.398 RON, reprezentând drepturile cuvenite pentru părţile sale sociale, a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 73.068,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise şi onorarii experţi pentru ambele cicluri procesuale, a obligat reclamanta la plata către pârâte a sumei de 25.000 RON, reprezentând onorarii de avocat pentru ambele cicluri procesuale, a compensat cheltuielile de judecată şi a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 48.068,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe civile au formulat recurs, conform art. 226 din Legea nr. 31/1990, pârâtele B. şi S.C. A. S.R.L., solicitând, în principal, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei privind obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata drepturilor care i se cuvin din participarea la capitalul social, în limita sumei de 404.220 RON, respectiv cenzurarea pretenţiilor intimatei.

Recurentele au mai solicitat, de asemenea, suspendarea executării sentinţei civile recurate până la soluţionarea recursului în cauză precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 497 R din 10 noiembrie 2016 a respins cererea de suspendare a executării sentinţei recurate, ca rămasă fără obiect.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentele B. şi S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 3820 din data de 22 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata C..

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţe de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Aşadar, condiţia minimă impusă de legiuitor prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii este aceea ca hotărârea dată de instanţa de recurs să evoce fondul, acest fapt însemnând stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment.

Atunci când revizuirea se solicită potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru contrarietate de hotărâri, suportul ei rezidă în respectarea principiului puterii de lucru judecat, iar posibilitatea de a o cere este supusă condiţiei să existe hotărâri definitive potrivnice care să nu poată fi executate simultan, precum şi ca ele să fi fost date în aceeaşi pricină şi între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.

Revizuirea este admisibilă numai atunci când hotărârile pretins contradictorii au intervenit în cereri deosebite.

Ori în speţă nu se poate reţine existenţa a două hotărâri definitive potrivnice, adică nu există o hotărâre definitivă dată într-un proces judecat anterior celui în care s-a pronunţat decizia civilă a cărei revizuire se solicită, hotărârile pretins a fi contradictorii fiind pronunţate în cadrul aceluiaşi proces dar în fazele procesuale diferite.

În mod logic, nu sunt îndeplinite nici cerinţele legate de neinvocarea excepţiei puterii de lucru judecat, excepţie care nici nu poate fi invocată odată ce în desfăşurarea procesului prin hotărârea favorabilă revizuienţilor a fost reformată, decizia recurată procedându-se la rejudecarea în fond a cauzei, aceasta fiind soluţionată printr-o unică hotărâre, decizia ce formează obiectul cererii de revizuire.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., decizia instanţei de recurs atacată pe cale revizuirii nu este susceptibilă de exerciţiului acestei căi de atac, astfel că prezenta cerere de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei civile nr. 497/R din 10 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 februarie 2018.