Invalidation of appeals for lack of judicial stamping and defective representation by judicial liquidator in infrastructure investment compensation dispute

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2012 pe rolul Tribunalului Prahova la secţia I civilă, reclamatul SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea pârâtului la plata sumei de 380.000 euro echivalentul în RON la data introducerii acţiunii în valoare de 1.723.262 RON, reprezentând contravaloare beneficiu pentru investiţiile realizate pe terenul proprietatea acestuia, investiţii realizate potrivit art. 18 din contractul încheiat între părţi, care arată că dacă la finalul celor 24 de luni de funcţionare a contractului, proprietarul nu mai prelungeşte acordul dar utilităţile sunt realizate, proprietarul terenului achită investitorului contravaloarea utilităţilor (tronson comun pentru tot ansamblu) la valoarea de 200% faţă de suma investită dovedită.

Societatea reclamantă la data de 10.12.2012 a depus cerere precizatoare la acţiunea principală prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 380.000 RON echivalentul în RON la data introducerii acţiunii în valoarea de 1.723.262 RON, reprezentând contravaloare beneficiu pentru investiţiile realizate pe terenul proprietatea pârâtului, teren situat în comuna Păuleşti, sat. x, jud. Prahova, teren înscris în CF x UAT Păuleşti. A precizat că acţiunea arătând faptul că investiţiile au fost efectuate pe terenul situat în comuna Păuleşti, sat. x, jud. Prahova, teren înscris în Cartea Funciară x şi număr cadastral x, teren identificat cu tarla x, 37/2, 410/2, iar suma de 380.000 euro echivalent în RON de 1.723.262 RON la data introducerii acţiunii, suma solicitată cu titlu de pretenţii prin acţiune se va actualiza potrivit cursului leu/euro de la data pronunţării hotărârii.

Prin Sentinţa nr. 94 din 15 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis excepţia de insuficientă timbrare, s-a anulat cererea formulată de reclamant SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul B. ca netimbrată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A. SRL, care a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond ca fiind nelegală întrucât de la data de 10.12.2012 şi până la data de 15.02.2013 cauza trebuia judecata mai întâi pe cererea de sechestru asigurător şi ulterior se putea pronunţa şi asupra pretenţiilor sale.

Prin Decizia nr. 107 din 21.11.2013 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul şi a casat sentinţa apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Prin Sentinţa nr. 1986/14 octombrie 2015, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţi acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul B., a respins acţiunea formulată de SC A. SRL- prin lichidator judiciar CII C. şi intervenientul D., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intervenientul D. şi reclamanta SC A. SRL - societate în faliment, reprezentată de D., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La data de 14.09.2016 E. a formulat cerere de intervenţie în sprijinul reclamantei A. SRL, solicitând admiterea în principiu a acesteia, respectiv a apelului formulat în cauză şi pe cale de consecinţă a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2012.

Prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 49 şi urm. vechiul C. proc. civ., s-a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de E. în sprijinul reclamantei SC A. SRL.

Prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat instanţa de fond s-a pronunţat pe această excepţie, nu s-a formulat apel.

Prin Decizia nr. 185 din 28 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special D. al SC A. SRL A fost anulat apelul declarat de SC A. SRL societate în faliment, reprezentată de D. în calitate de administrator statutar, administrator special al societăţii, împotriva Sentinţei nr. 1986 din data de 14 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul - pârât B., intimatul Cabinetul Individual de Insolvenţă C. în calitate de lichidator judiciar SC A. SRL - societate în faliment, intervenientul D., ca fiind formulat de o persoană care nu are calitate de reprezentant. A fost respinsă cererea de intervenţie formulată de intervenienta E. în interesul reclamantei SC A. SRL, ca neîntemeiată. A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul intervenient D., împotriva Sentinţei nr. 1986 din data de 14 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul - pârât B., intimatul Cabinetul Individual de Insolvenţă C. în calitate de lichidator judiciar SC A. SRL - societate în faliment, şi reclamanta SC A. SRL - societate în faliment, reprezentată de D.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs D. şi SC A. SRL care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte, a stabilit în sarcina recurentului intervenient obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru de 10.515,50 RON şi respectiv 5 RON timbru judiciar în baza art. 1 din O.G. nr. 32/1995.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată.

Având în vedere că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 17.01.2018, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare va admite excepţia netimbrării recursului intervenientului D. şi în consecinţă, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul - intervenient D. împotriva Deciziei nr. 185 din 28 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte, verificând regularitatea sesizării instanţei de către recurenta-reclamantă SC A. SRL, din perspectiva prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura şi constatând că, în speţă, cererea de recurs de faţă a fost semnată şi ştampilată de avocat, iar nu de lichidatorul judiciar, a dispus citarea lichidatorului recurentei cu menţiunea de a-şi însuşi recursul formulat în cauză potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, sub sancţiunea dispoziţiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ., pentru termenul de judecată din 17.01. 2018.

Prin adresa depusă la dosar, lichidatorul judiciar al recurentei-reclamante SC A. SRL, a învederat instanţei că nu îşi însuşeşte recursul declarat de avocat motiv pentru care instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 161 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, reţinând neconformarea recurentei în sensul mai sus arătat, constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 133 C. proc. civ., aplicabile în baza art. 298, coroborate cu art. 316 potrivit cărora cererea de chemare în judecată, în speţă cererea de recurs, care nu cuprinde, semnătura, va fi declarată nulă, drept pentru care, urmează a se da eficienţă dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ., raportat la art. 133 şi 137 C. proc. civ. sens în care se va admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva aceleiaşi decizii, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte, reţinând culpa procesuală, va obliga recurenţii D. şi SC A. SRL să plătească intimatului B. suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia netimbrării recursului intervenientului D.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-intervenient D. împotriva Deciziei nr. 185 din 28 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă SC A. SRL împotriva aceleiaşi decizii, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant.

Obligă recurenţii D. şi SC A. SRL să plătească intimatului B. suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2018.

GGC - GV