Criminal review petition: failure to meet exhaustive statutory grounds for challenging definitive robbery conviction

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 464 din 31 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 812/2002 a Tribunalului București, formulată de condamnatul F.G. și l-a obligat să plătească 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Condamnatul F.G., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 812 din 12 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4660/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2000 din 17 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii revizuientul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și pentru care i-a fost aplicată pedeapsa prin sentința penală a cărei revizuire se cere.

Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport de obiectul judecății, s-a constatat că motivul invocat de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ, prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea cererii de revizuire, arătând că sunt îndeplinite condițiile art. 394 C. proc. pen. Pe fondul cauzei, condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 303/ A din 21 aprilie 2004 a respins, ca nefondat, apelul condamnatului F.G., declarat împotriva sentinței penale nr. 464 din 31 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Condamnatul, nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând în final a se vedea că împotriva sa, a fost înscenată cauza de față și în consecință cel mult i s-ar putea reține infracțiunea de furt și nu tâlhărie.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul se reține că, în prezent condamnatul execută o pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și cu reținerea stării de recidivă reglementată de art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 812 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.

Cererea de revizuire de față se constată că, sub diverse forme de prezentare începând de la motivarea inițială, apoi a motivelor de apel și în final prin memoriu depus în susținerea recursului de față, urmărește în esență, fie, reducerea pedepsei, ca urmare a schimbării încadrării juridice din tâlhărie în furt, fie a se vedea că, nu e vinovat pentru că partea vătămată a fost deposedată de bani, fără violențe.

Cum, toate motivele invocate de condamnatul recurent nu se regăsesc în prevederile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen., ce reglementează cazuri exprese și limitative ce pot conduce la revizuirea unei condamnări definitive, în mod temeinic și legal, primele două instanțe, au respins cererea de revizuire.

Ca atare acestea vor fi menținute, iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 303 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2004.