Admissibility of appeal against arbitral annulment award under pre-amendment procedural law.

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 12.12.2016 a fost înregistrată, pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/2012, dosarul nr. x/2016 declinat de la Tribunalul Mehedinţi, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 3.583.572,6 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru lucrările efectuate în temeiul contractului nr. x din 10.08.2015 încheiat de cele două părţi.

La data de 20.01.2017 reclamanta a formulat o nouă precizare la acţiune, prin care a arătat că îşi reduce cuantumul pretenţiilor la suma de 92.054,34 RON, restul sumelor solicitate fiind achitate între timp de către pârâtă. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 17.500 RON .

Prin cea de-a doua precizare făcută în faţa Curţii de Arbitraj la data de 01.02.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

- 1078 RON reprezentând taxă de timbru achitată pentru învestirea Tribunalului Mehedinţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2016;

- 815,51 RON reprezentând taxă administrativă de înregistrare a prezentului dosar;

- 17.500 RON reprezentând onorariu de avocat precum şi taxa arbitrală raportată la pretenţiile reclamantei astfel cum au fost precizate.

Prin sentinţa arbitrală nr. 31 din 28 martie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2016 s-a admis, în parte, acţiunea arbitrală formulată de reclamanta S.C. A. Timişoara şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 8.006,22 RON cheltuieli arbitrale.

Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantei.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 31 din 28 martie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2016 a formulat acţiune în anulare petenta S.C. A. S.R.L. Timişoara.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2017 la data de 19.05.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţi a VI -a Civilă a admis acţiunea în anulare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. Timişoara în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin şi în consecinţă:

A anulat, în parte, sentinţa arbitrală nr. 31 din 28 martie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în sensul că a obligat intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin la plata sumei de 10.724,97 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale către petenta S.C. A. S.R.L. Timişoara.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei arbitrale.

Împotriva sentinţei civile nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţi a VI -a Civilă, intimata S.C. B. S.A. Drobeta Turnu Severin, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea în tot a acţiunii în anulare formulată de petentă.

În drept, recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică de nelegalitate invocată de recurentă se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 454 C. proc. civ.

În susţinerea acestei critici, recurenta arată că, în mod eronat, instanţa anterioară a considerat aplicabile dispoziţiile art. 1522 alin. (5) din C. civ.. Or, o asemenea interpretare, conduce la faptul că taxa arbitrată se datorează în întregime (4078,13 RON), fără a da eficienţă prevederilor art. 5 alin. (4) teza I din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, care prevăd că: "dacă reclamantul îşi reduce pretenţiile mai înainte sau la prima zi de înfăţişare, pentru care părţile au fost legal citate, taxa arbitrată se calculează la valoarea obiectului cererii astfel redus . . . . . . . . . .".

În opinia recurentei, trimiterea la normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale se conform art. 42 alin. (4) din Regulile de procedură arbitrală, din a căror interpretare reiese că, instanţa arbitrală nu poate să acorde integral taxa arbitrală dacă reclamantul şi-a redus pretenţiile. Din această perspectivă, recurenta apreciază că, în mod eronat, cu încălcarea normelor de drept material, în speţă, a Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, Curtea de Apel Bucureşti a dispus obligarea sa la plata integrală a taxei arbitrale.

În acelaşi context, recurenta învederează că, potrivit art. 595 alin. (2) C. proc. civ. " în lipsa unei asemenea înţelegeri cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate, sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte".

Din cuprinsul acestor prevederi reiese că aceste cheltuieli arbitrale se vor acorda proporţional cu ceea ce s-a acordat.

În condiţiile în care acţiunea arbitrală a fost admisă în parte, sunt pe deplin aplicabile prevederile mai sus menţionate, acordarea proporţională a cheltuielilor fiind aplicată prin raportare la soluţia din dispozitiv ce este dată prin sentinţa arbitrală, nu prin raportare la poziţia avută de recurentă în cadrul procedurii. Chiar şi în situaţia în care s-ar accepta poziţia procesuală avută de către recurentă în cadrul procedurii arbitrale, o asemenea conduită conduce doar la o simplificare a acestei proceduri, ce nu poate genera aceleaşi cheltuieli avute în vedere iniţial.

Recurenta concluzionează că, faţă de argumentele expuse raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 195F din 6 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi, pe cale de consecinţă, respingerea, în tot, ca neîntemeiată, a acţiunii în anulare formulată de petenta A. S.R.L împotriva sentinţei arbitrale nr. 31 din 28 martie 2017 pronunţată de tribunalul arbitral.

În drept, recurenta precizează că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 595 alin. (2) C. proc. civ., art. 42 alin. (4) din Regulile de procedură arbitrală şi art. 5 alin. (4) teza I din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţi a VI -a Civilă prin care a admis acţiunea în anulare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. Timişoara în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin şi în consecinţă:

A anulat, în parte, sentinţa arbitrală nr. 31 din 28 martie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în sensul că a obligat intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin la plata sumei de 10.724,97 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale către petenta S.C. A. S.R.L. Timişoara.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei arbitrale.

Potrivit art. 608 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru unul din motivele prevăzute la lit. a) - i) ale aceluiaşi alineat.

Conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., admiţând acţiunea în anulare, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii sau spre rejudecare tribunalului arbitral, după caz, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, în forma în vigoare la data iniţierii procesului, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea textelor de lege mai sus evocate, rezultă că hotărârile curţii de apel, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, sunt definitive.

Textul art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 1/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196/21.03.2017, în sensul că "hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Însă potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, aşa încât în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data iniţierii procesului - 30.08.2016, care nu deschideau calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care a fost respinsă acţiunea în anulare.

Aşa fiind, deşi sentinţa recurată poartă în dispozitiv menţiunea "cu recurs în 30 de zile de la comunicare", faţă de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", aceasta nu este supusă recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2018.