Nullity of civil appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal, leaving the Court of Appeal Cluj decision of 20 April 2017 in force, which had previously granted the defendant municipality's claim that it acquired ownership of disputed constructions via artificial accession and dismissed the plaintiff's claim for lack of active procedural standing. The underlying dispute concerned a civil action for ownership and related procedural objections regarding tardive amendments and procedural capacity, where the appellant challenged the lower court's finding that a third-party company, not the appellant, had erected the structures on public municipal land. The appellate court found the appeal null and void based on Article 486(1)(d) and Article 489(2) of the New Civil Procedure Code, as the appellant failed to meet the formal requirements by not specifying the exact statutory provisions violated or developing the grounds of illegality (Articles 488(1)(6) and (8)) necessary to permit a review of law in a non-devolutive instance.
Legislator headnote
AI generatedNullity of civil appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality: În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) Noul C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport statuându-se că, cererea de recurs de faţă nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de anulare a recursului.
Keywords
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
COMPLET FILTRU
Şedinţa publică din data de 1 februarie 2018
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 248/2017, pronunţată la data de 20 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2014, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii adiţionale, invocată de pârâtă în şedinţa din data de 30.04.2015, şi a constatat decăderea din dreptul de modificare a acţiunii introductive şi anularea cererii adiţionale înregistrate la data de 7.05.2015; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A., invocată de pârâta Comuna Maieru şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Maieru şi terţul intervenient S.C. B. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală active; a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta Comuna Maieru şi, în consecinţă, a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcţiilor C1-C4 şi C6-C8 ridicate/edificate pe terenul ce aparţine domeniului public al Comunei Maieru, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert C.; a respins al doilea capăt de cerere din cererea reconvenţională, şi a obligat reclamantul A. să plătească pârâtei Comuna Maieru suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea Curţii de Apel Cluj, în vederea soluţionării cauzei pe fond, în baza dispoziţiilor art. 497, raportat la art. 488 alin. (6) şi (8) Noul C. proc. civ., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a intimatelor care se vor opune admiterii recursului.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., recurentul- reclamant a relevat, foarte pe larg, situaţia în fapt în cauză, reproşând instanţei de apel că hotărârea acesteia este nelegală şi apreciind în acest sens că modalitatea de soluţionare a cauzei, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active s-a făcut cu încălcarea greşită a normelor de drept material, în temeiul unor motive pe care le apreciază străine de natura cauzei, şi, în dezvoltarea criticilor referitoare la decizia recurată, a invocat, în esenţă, următoarele:
Deşi toate probele administrate în dosarul cauzei (probe testimoniale, înscrisuri), atestă fără echivoc că recurentul- reclamant a edificat în nume propriu imobilele construcţii aflate pe terenul proprietatea Comunei Maieru, instanţa a reţinut că aceste construcţii au fost edificate de către o terţă persoană, respectiv, S.C. B. S.R.L.
A susţinut recurentul- reclamant că soluţia instanţei este cel puţin surprinzătoare, în condiţiile în care, nicio probă administrată în dosarul cauzei nu confirmă acest aspect, iar, prin adresa lichidatorului judiciar D. S.P.R.L., se atestă faptul că, S.C. B. S.R.L. nu deţine bunuri care să se afle pe raza administrativă a Comunei Maieru, aspect confirmat în faţa ambelor instanţe.
Or, a arătat recurentul- reclamant, din moment ce S.C. B. S.R.L. prin lichidatorul judiciar susţine că nu a edificat construcţiile din litigiu pe terenul aparţinând Comunei Maieru, este cert că aceste construcţii au fost edificate în nume propriu de către recurent, aşa cum arată toate probele administrate în dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte motivarea instanţei potrivit căreia, nu ar fi comunicat lichidatorului efectuarea lucrărilor de către societatea B. S.R.L. şi nu ar fi predat arhiva societăţii cu actele contabile aferente perioadei 2007- 2010, recurentul- reclamant A. a învederat faptul că imobilele construcţii din litigiu nu au făcut niciodată parte din patrimoniul S.C. B. S.R.L., (nefiind, în mod firesc, înregistrate în evidenţa societăţii), iar, pe de altă parte, arhiva acestei societăţi (aferentă perioadei 2007-2010) s-a aflat în posesia S.C. E. S.R.L. Năsăud, fiind predată lichidatorului D. S.P.R.L., aşa cum rezultă din înscrisurile pe care le-a anexat la recurs.
Prin prisma acestor aspecte, recurentul- reclamant apreciază motivele invocate de instanţa de apel la pronunţarea deciziei atacate ca fiind străine de natura cauzei şi lipsite de orice susţinere probatorie, hotărârea atacată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) Noul C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport statuându-se că, cererea de recurs de faţă nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de anulare a recursului.
Completul de judecată a luat act de conţinutul raportului, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 23 noiembrie 2017, dispunându-se comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ., recurentul- reclamant A. şi intimata- pârâtă Comuna Maieru- prin Primar formulând, în scris, puncte de vedere asupra raportului.
Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de nulitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., excepţie în privinţa căreia, fiind luată în examinare cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor"…, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.
Alineatul 3 al art. 486 Noul C. proc. civ. stabileşte că, "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)- e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 488 Noul C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înţelege a critica hotărârea atacată.
Pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de nelegalitate presupunând încadrarea lor într-unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 Noul C. proc. civ.
În speţă, nu numai că recurentul- reclamant A. nu s-a conformat exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., nedezvoltând motivele de nelegalitate din art. 488 Noul C. proc. civ. pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.
Se apreciază că argumentaţia adusă în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivelor de casare invocate, întrucât, în declaraţia de recurs, deşi a indicat, în drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Noul C. proc. civ., recurentul nu arată în concret norma de drept încălcată de instanţa de apel, şi nici nu dezvoltă motive de nelegalitate în ce priveşte motivele invocate de instanţa de apel la pronunţarea deciziei atacate ca fiind străine de natura cauzei, recurentul arătând doar că sunt lipsite de orice susţinere probatorie.
Astfel, recurentul nu a formulat veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel prin care să arate în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.
Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de apel şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul s-a raportat, prin cererea de recurs, numai la probele reţinute de instanţă în legătură cu caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată.
Or, în calea de atac a recursului, care are natura unei căi de atac de reformare, nu are loc o devoluare a fondului, această cale de atac putând fi exercitată doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.
Astfel, recurentul- reclamant nu a reuşit să demonstreze, prin motivele de recurs formulate, în baza unui raţionament juridic, întemeiat pe dispoziţii legale, care sunt argumentele de nelegalitate a deciziei recurate, respectiv, care sunt textele de lege încălcate, şi, mai mult, în acest context, în care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii), recurentul era dator să argumenteze raţiunea pentru care consideră că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi să indice în mod expres care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate în mod greşit.
Aşa fiind, cum casarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., şi cum recurentul nu s-a conformat acestei dispoziţii legale imperative;
Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situaţiei de fapt şi reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.,
Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de casare de ordine publică, ce ar putea fi ridicate din oficiu, de către instanţa de recurs, conform art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2017 din 20 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2018.