Territorial Jurisdiction for Vehicle Registration Obligations: Public vs. Private Order and Ex Officio Competence

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 75 din 18 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Jibou în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi INSTITUŢIA PREFECTULUI SĂLAJ-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din reglementarea art. 126 alin. (1) din acelaşi cod reiese că norma redată anterior are caracter de ordine privată, în pricinile referitoare la bunuri sau alte drepturi de care părţile pot să dispună, respectiv natura unei norme de competenţă de ordine publică, în procesele referitoare la persoane, altele decât cele care privesc ocrotirea individului, respectiv stabilirea filiaţei sau obligaţia de întreţinere, în ipoteza cărora este instituită o competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., care îşi păstrează, însă, natura de ordine publică.

Pe de altă parte, în baza art. 11 alin. (4) din O. U. G. nr. 195/2002, "În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului", iar conform art. 17 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Radierea din evidenţă a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie a acestora, la cererea proprietarului " în situaţiile reglementate la lit. a) - d), în temeiul alin. (2) din cadrul aceluiaşi articol, "Radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii".

Din conţinutul textelor evidenţiate decurge concluzia că acţiunea în justiţie întemeiată pe dispoziţiile redate urmăreşte a valorifica anumite obligaţii cu un caracter intuitu personae, stabilite imperativ de legiuitor în sarcina dobânditorului dreptului de proprietate asupra vehiculului, respectiv a proprietarului, de unde şi caracterul de ordine publică al normei de competenţă teritorială aplicabilă în asemenea litigii.

Deşi art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. are în vedere, în momentul în care individualizează pricinile în care poate interveni, în mod valabil, o alegere de competenţă, cele referitoare la bunuri sau alte drepturi de care părţile ar putea să dispună, totuşi, în mod cert, situaţia este distinctă sub aspectul acţiunilor în justiţie fundamentate pe dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi 17 alin. (1) - (2) din O. U. G. nr. 195/2002, de vreme ce, în ipotezele date, nu se poate reţine că în discuţie ar fi procese relative la bunuri sau drepturi de care litiganţii ar putea dispune, ci, dimpotrivă, organul jurisdicţional este sesizat pentru a examina dacă, în circumstanţele evidenţiate, poate fi valorificată, pe calea justiţiei, o sarcină de natură imperativă, ce corespunde unei formalităţi administrative, instituită, în mod exclusiv, asupra pretinsului cumpărător, respectiv proprietarului unui vehicul, în legătură cu evidenţa oficială ţinută în acest sens, de unde decurge caracterul de ordine publică al normei de la art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia particulară evocată.

Reclamantul urmăreşte a fi realizată formalitatea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate către pârâtul B., or acesta din urmă nu are domiciliul în circumscripţia teritorială a instanţei sesizate, ci, dimpotrivă, locuieşte în municipiul Suceava, aşadar Judecătoria Jibou nu este competentă teritorial a trece la soluţionarea fondului litigiului, ţinând seama de prevederile anexei 1 din H. G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Dacă pretinsa încheiere a vânzării a dat naştere, în sarcina pârâtului, a unor obligaţii specifice, decurgând din natura bunului asupra căruia s-ar fi transmis dreptul de proprietate, îndatoriri în privinţa cărora reclamantul ar deţine calitatea de creditor, orice solicitare de executare a acestora, valorificată pe calea unei cereri de chemare în judecată, nu poate fi întreprinsă decât cu respectarea normei de competenţă teritorială de la art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., ce prezintă, în această ipoteză, caracter de ordine publică, pricina de faţă vizând anumite obligaţii personale ce ar reveni pârâtului cumpărător, după cum s-a demonstrat, pe larg, în precedent.

Prin sentinţa civilă nr. 1278 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Suceava, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a învestit Judecătoria Jibou cu o acţiune având ca obiect obligaţie de a face, solicitând în contradictoriu cu pârâţii B., INSTITUŢIA PREFECTULUI SĂLAJ-SERVICIUL PREFECTULUI SĂLAJ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, să se dispună radierea din circulaţie a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x şi numărul de identificare x şi să se dispună obligarea pârâtului B. să se prezinte împreună cu toate documentele necesare în vederea transcrierii, pe numele acestuia, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar în caz de refuz prezenta hotărâre să ţină loc de act necesar transcrierii dreptului de proprietate pe numele pârâtului B..

Din oficiu, Judecătoria Jibou a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, deşi instanţa nu putea să invoce din oficiu această excepţie, câtă vreme în cauză competenţa este de ordine privată, şi nu de ordine publică.

Dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa investită de reclamant devine competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, şi nu la aprecierea instanţei, aşa cum s-a statuat în art. 130 alin. (3) din acelaşi cod "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

În speţă, nici măcar reclamantul nu putea invoca necompetenţa, văzând prevederile art. 130 alin. (4) din C. proc. civ.:

"Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei."

Conform art. 130 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, judecătorul poate invoca doar necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti sau necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică.

Prin urmare, fiind guvernată de norme de ordine privată, dreptul de a contesta alegerea instanţei revine exclusiv pârâtului, astfel că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Jibou s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin neinvocarea excepţiei de către singura persoană căreia legea îi conferă un asemenea drept, respectiv de către pârât, a devenit competentă Judecătoria Jibou.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Jibou competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine privată.

Necompetenţa teritorială de drept comun din prezenta cauză este de ordine privată, astfel că ea putea fi invocată în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de către pârâţi.

Or, astfel cum în mod corect a reţinut şi Judecătoria Suceava, în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de pârâţi în termenul prevăzut de lege, instanţa învestită, respectiv Judecătoria Jibou, rămâne competentă să soluţioneze cauza, aceasta neputând să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Jibou, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi INSTITUŢIA PREFECTULUI SĂLAJ-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, în favoarea Judecătoriei Jibou.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2018.