Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2544/2018 AI generated

Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Iași District Court for mortgage surrender dispute under Law No. 77/2016

Case Number Decizia nr. 2544/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Iași District Court holds exclusive competence to adjudicate the merits of the case, thereby overriding the conflicting declinations by both the Iași and Bucharest Sector 6 District Courts. The dispute arose from a bank's challenge against a notification for the surrender of real estate under Law No. 77/2016, where the mortgage guarantors initiated the procedure while the primary debtor resided in a different jurisdiction than the guarantors. The court determined that under Article 7(2) of Law No. 77/2016, combined with Articles 5(1) and 6(3), the competent court is the one located at the domicile of the "consumer," which includes not only the primary borrower but also personal or mortgage guarants who act in their own private interest; since the notification was issued by the guarantors domiciled in Iași, the legal interpretation favored the guarantors' location over the primary debtor's residence to ensure effective access to justice.

Legislator headnote

AI generated

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, art. 4 din Legea nr. 77/2016, Art. 1 din Legea nr. 77/2016, Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 77/2016; Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Iași District Court for mortgage surrender dispute under Law No. 77/2016: Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea depusă la data de 23.10.2017 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., contestaţie împotriva notificării din data de 12.10.2017, în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, solicitând anularea acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, punerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction banking law real estate domicile consumer law conflict of interests

Cited Legislation

AI generated
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016
şi C., contestaţie împotriva notificării din data de 12.10.2017, în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, solicitând anularea acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi punerea părţilor în situaţia anterioară.
art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, contestaţia împotriva notificării este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul, competenţă absolută, stabilită prin lege specială cu scopul evident de protecţie a consumatorului.
art. 4 din Legea nr. 77/2016
În speţa de faţă, demersul litigios întreprins de bancă în condiţiile legii speciale a fost determinat de notificarea formulată de pârâţi, care au solicitat darea în plată a imobilului proprietatea acestora, invocând îndeplinirea condiţiilor enumerate de art. 4 din Legea nr.
Art. 1 din Legea nr. 77/2016
Pentru definirea noţiunii de consumator, art. 1 alin.
Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 77/2016
Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 statuează că demersurile prevăzute la art.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2114/2018 din 23 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea depusă la data de 23.10.2017 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., contestaţie împotriva notificării din data de 12.10.2017, în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, solicitând anularea acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, punerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, contestaţia împotriva notificării este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul, competenţă absolută, stabilită prin lege specială cu scopul evident de protecţie a consumatorului. În cauză, potrivit actelor de identitate depuse la dosar, domiciliul debitoarei principale, D., se află în sector 6 Bucureşti, iar domiciliul garanţilor ipotecari B. şi C. se află în Iaşi.

Din interpretarea sistematică a actului normativ, dar aplicând totodată şi argumente de natură literară, instanţa a reţinut că legiuitorul a înţeles să facă distincţia între debitorul principal, împrumutatul din contractul de credit respectiv, căruia îi revine calitatea de consumator şi codebitorii sau terţii garanţi, personali sau ipotecari, ai acestuia. Această distincţie rezultă cu claritate din modalitatea de formulare a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din lege care recunoaşte posibilitatea de a întreprinde demersurile în vederea dării în plată şi acestora.

Faţă de aceste considerente, întrucât debitorul principal are domiciliul în Bucureşti sectorul 6, instanţa a constatat că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este competentă să soluţioneze prezenta cauză, textul de lege instituind o competenţă exclusivă şi nu una alternativă, prin raportare la domiciliile garanţilor ipotecari.

Prin sentinţa civilă nr. 2779 din 17 aprilie 2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 77/2016, "în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege. Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul".

În speţa de faţă, demersul litigios întreprins de bancă în condiţiile legii speciale a fost determinat de notificarea formulată de pârâţi, care au solicitat darea în plată a imobilului proprietatea acestora, invocând îndeplinirea condiţiilor enumerate de art. 4 din Legea nr. 77/2016, printre care şi aceea privind calitatea petenţilor de consumatori.

Pentru definirea noţiunii de consumator, art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ face trimitere la Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, în conformitate cu care dobândeşte această calitate "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Având în vedere că notificatorii sunt persoane fizice, iar obligaţiile au fost asumate de aceştia prin contract în nume propriu şi în scopul satisfacerii propriilor necesităţi de ordin privat, şi nu în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, instanţa a apreciat că pârâţii au dovedit statutul lor de consumatori, calitate confirmată inclusiv de partea adversă, care a invocat la rândul său excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 din aceleaşi considerente.

Întrucât notificarea a fost formulată de pârâţi (şi nu de fiica acestora) în calitate de consumatori, contestaţia reclamantei se adresează acestora, urmând a fi judecată de instanţa nominalizată de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 - de la domiciliul consumatorului.

Un astfel de demers este permis de art. 6 alin. (3) din lege, care oferă posibilitatea dării în plată nu numai debitorului-împrumutat, ci şi "codebitorilor, garanţilor personali sau ipotecari ai consumatorului principal", această din urmă nuanţare (ai consumatorului principal) lăsând loc interpretării că legea extinde noţiunea de consumator atât la debitorul principal, cât şi la ceilalţi subiecţi de drept implicaţi în raporturile juridice contractuale cu instituţia de credit.

Scopul urmărit de lege a fost de altfel de a proteja partea prezumată mai slabă din punctul de vedere al puterii economice şi al accesului la informaţii (în comparaţie cu profesionistul cu care contractează) şi de a-i facilita accesul la justiţie printr-o dispoziţie de favoare, pârâţii prin poziţia adoptată în speţa de faţă înţelegând să nu renunţe la acest beneficiu. Cum punerea în aplicare a acestui principiu nu este posibilă decât prin desfăşurarea judecăţii la domiciliul pârâţilor-consumatori (în Iaşi), instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea prin care contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., contestaţie împotriva notificării din data de 12.10.2017, în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, solicitând anularea acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi punerea părţilor în situaţia anterioară.

Art. 1 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite statuează: "(1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor".

Potrivit art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, "În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4", iar conform art. 1 alin. (3), dispoziţiile legii se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016, cererea fiind de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul, raportat la dispoziţiile art. 7 din lege.

Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 statuează că demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.

Noţiunea de consumator este definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, ca fiind "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că notificarea ce face obiectul cauzei a fost emisă de către intimaţii B. şi C., în calitate de garanţi ipotecari în contractul de credit nr. x din 31.01.2008, încheiat între contestatoarea A. S.A. şi debitorul principal al contractului de credit, D..

Din interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3), coroborat cu art. 5 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 77/2016, reiese că instanţa competenţă să soluţioneze contestaţia formulată de către creditor este judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul, indiferent dacă demersurile prevăzute de această lege au fost efectuate de către consumatorul principal, codebitori, sau de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal.

Domiciliul garanţilor ipotecari B. şi C. este în Iaşi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea A. S.A., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2018.