Competent enforcement court determined by debtor's domicile at time of initial enforcement approval, resolving negative jurisdictional conflict between courts.

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 423/2018 din 13 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii civile având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, atât timp cât s-a încuviinţat executarea silită de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la data de 20.10.2016 în dosarul nr. x/2016, orice alte cereri subsecvente, cum ar fi contestaţia la executare, sau suspendarea executării silite, sunt în competenţa instanţei de executare, adică a instanţei care a încuviinţat executarea silită.

Ceea ce rezolvă instanţa de executare reprezintă incidente apărute în cursul executării silite, după ce s-a încuviinţat executarea silită.

Având în vedere că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a încuviinţat executarea silită, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competenţa rămâne câştigată în favoarea instanţei legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competenţa este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. (2) din noul C. proc. civ.

De altfel, părţile s-au mai judecat la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite şi în dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestaţie la executare.

În plus, atât creditoarea cât şi debitorul au domiciliile în raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2762 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 714 noul C. proc. civ., competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine instanţei de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, respectiv 20.11.2017, instanţa de executare este judecătoria în a cărei rază teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

În cauză, domiciliul debitorului, respectiv al contestatorului A. se află în sat Rona de Sus (comuna Rona de Sus) nr. 114, judeţul Maramureş, aflându-se astfel în circumscripţia Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, astfel cum reiese din verificarea efectuată, precum şi din toate cererile contestatorului.

Mai mult, Judecătoria Sighetu Marmaţiei prin încheierea nr. 3212 din data de 11.12.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a încuviinţat executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 97/2017 aflat pe rolul BEJA C., iar nu Judecătoria Sectorului 6 cum în mod eronat se afirma prin sentinţa de declinare.

Apreciind că dispoziţiile legale anterior invocate sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permise derogări ori interpretări contrarii, s-a reţinut că în cauză există o competenţă teritorială de ordine publică şi exclusivă în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătorie Sighetu Marmaţiei competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) din art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că prin încheierea civilă nr. 3212 din 11 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulate de creditoarea B., cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 10728 din 27 august 2015.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă sesizarea instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite (şi nu promovarea contestaţiei la executare). De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori de întoarcere a executării silite.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2018.