Sentence reduced to 10 years for drug trafficking upheld on appeal; partial confiscation affirmed

Deliberând asupra cauzei penale de față;

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 311 pronunțată la data de 3 martie 2004, în dosarul penal nr. 723/2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale din infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și de deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 243/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată, prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în forma continuată, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul M.R.V., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu fără drept, în forma continuată.

În temeiul art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește cele două pedepse cu închisoarea aplicate, așa încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare perioada arestului preventiv, începând cu data de 3 decembrie 2002, la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 17 alin. (1), raportat la art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea specială de la inculpat a cantității de 0,89 grame heroină în amestec cu cofeină, a seringii de unică folosință și a plicului mic cu sare de lămâie.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 6.550.000 lei, depusă în baza chitanței nr. 3723734/4.12.2002, emisă de D.G.P.M.B., serviciul Financiar.

Respinge, ca neîntemeiată cererea privind restituirea sumei de 6.500.000 lei, formulată de inculpat.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 15.700.00 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700.000 lei, onorarii apărători din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog București, au fost sesizați despre existența unor persoane care dețin și comercializează droguri.

După ce denunțătorul a cumpărat o doză de stupefiante de la inculpatul A.D.A., acestuia i s-a făcut percheziție domiciliară, găsindu-se heroină.

Inculpatul și-a recunoscut faptele explicând prezența heroinei prin propriul consum și prezența banilor înseriați la denunțător, prin aceea că îl împrumutase cu bani și cu ocazia restituirii i s-a făcut “înscenarea” cu droguri.

Situația de fapt și vinovăția au fost însă dovedite cu probe care au infirmat apărarea inculpatului și anume: procesul verbal de consemnare a denunțului oral și declarația denunțătorului ca martor, A.D.A., declarațiile martorilor S.M., T.M., D.A., T.C. și I.I. (ultimii doi, martori asistenți); copia fișei medicale a inculpatului și declarația acestuia, procesul verbal de percheziție, procesul verbal de înseriere a bancnotelor folosite, procesul verbal al analizei de laborator.

Instanța de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, iar în ceea ce privește infracțiunea de trafic de stupefiante de mare risc se reține, spre deosebire de rechizitor fiind realizată în ambele variante, respectiv și alin. (1) nu doar alin. (2). S-a considerat că reținerea variantei agravate nu se poate face fără trimiterea la conținutul de bază al infracțiunii.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 328/ A din 28 aprilie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1167/2004 a decis:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.R.V., împotriva sentinței penale nr. 311 din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 723/2003. Desființează în parte sentința penală și rejudecând, în fond:

Descontopește pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului M.R.V. și repune pedepsele în individualitatea lor astfel: 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 4 ani închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 4 din Legea 143/2000 condamnă pe inculpatul M.R.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține starea de arest a inculpatului.

Compută prevenția pentru inculpat de la 3 decembrie 2002 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpat suma de 250.000 lei, obținută din săvârșirea infracțiunii, sumă dispusă în baza chitanței nr. 3723734 din 4 decembrie 2002, emisă de D.G.P.M.B., serviciul Financiar.

Dispune restituirea sumei de 700.000 lei către martora T.M. și a sumei de 5.600.000 lei către inculpatul M.R.V., sume depuse în baza chitanței 3723734 din 4 decembrie 2002.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

S-a avut în vedere că deținerea de droguri pentru consum propriu este o infracțiune continuă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a redus pedeapsa de la 12 ani la 10 ani închisoare, ținând cont de situația familiară, comportament anterior și sinceritatea inculpatului din ultima sa declarație.

S-au restituit sumele de bani cu privire la care nu se făcuse dovada că ar proveni din droguri.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.). Recurentul a solicitat casarea deciziei sub acest aspect și reducerea pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica formulată cât și din oficiu, constată că motivul invocat este neîntemeiat și nu există vreo cauză de nulitate.

Infracțiunile săvârșite fac parte dintr-o categorie de acte antisociale dintre cele mai grave. Instanța de apel ținând seama de situația personală a inculpatului și de atitudinea sinceră adoptată de inculpat a redus pedeapsa cu 2 ani închisoare, neexistând temeiuri pentru ca aceasta să fie redusă mai mult.

Astfel fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, fiind în culpă procesuală prin respingerea recursului său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.V. împotriva deciziei penale nr. 328 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 3 decembrie 2002, până la 17 septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2004.