Inadmissibility of cassation against final insolvency liability judgments under statutory two-instance review

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013/a12, la data de 15 iulie 2014, reclamantul Cabinet Individual Practician în Insolvenţă "A.", în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC B. SA a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a Consiliului Local al Municipiului Târgovişte şi a Municipiului Târgovişte, în sensul suportării integrale şi în solidar de către aceste autorităţi a pasivului SC B. SA, persoană juridică a cărei stare de insolvenţă a fost cauzată în principal şi direct prin fapte care se circumscriu prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a), b), c), e), j) şi g) din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentinţa nr. 306 din 24 iunie 2016, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea principală de chemare în judecată formulată de reclamantul-administrator judiciar Cabinet Individual practician în insolvenţă "A." şi cererile de intervenţie accesorii formulate de creditorii SC C. SA - în prezent denumită D. SA şi SC E. SRL. Au fost obligaţi, în solidar, pârâţii Consiliul Local al Municipiului Târgovişte şi Municipiul Târgovişte să suporte pasivul debitoarei SC B. SA, în sumă de 34.151.017,11 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A. - lichidator judiciar al SC B. SA, intervenienta în interesul reclamantei D. SA - fosta SC C. SA, precum şi pârâţii Consiliul Local Târgovişte şi Municipiul Târgovişte prin Primar, dar şi împotriva încheierilor de şedinţă din 23 ianuarie 2015 şi 20 noiembrie 2015, pronunţate de aceeaşi instanţă.

Prin Decizia nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise apelurile declarate de reclamantul Cabinet individual de insolvenţă A. - lichidator judiciar al SC B. SA, intervenienta în interesul reclamantei D. SA - fosta SC C. SA, împotriva Sentinţei nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A fost admis şi apelul formulat de pârâţii Consiliul Local Târgovişte şi Municipiul Târgovişte prin Primar împotriva Sentinţei nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dar şi împotriva încheierilor de şedinţă din data de 23 ianuarie 2015 şi 20 noiembrie 2015, în contradictoriu cu intervenienta SC E. SRL.

A fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

La data de 28 februarie 2017, respectiv 27 februarie 2017, recurentul-reclamant Cabinet individual de practician în insolvenţă "A." - lichidator judiciar al SC B. SA şi recurenta-intervenientă în interesul reclamantei D. SA au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acestea fiind depuse la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Recursul formulat de recurentul-reclamant Cabinet individual de practician în insolvenţă "A." - lichidator judiciar al SC B. SA a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a susţinut că, potrivit art. 461 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa de apel era obligată să înlocuiască acele considerente din cuprinsul sentinţei apelate cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate, nefiind prevăzută pentru această situaţie posibilitatea legală de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În plus, s-a mai arătat că instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în speţă nu s-a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului. Din această perspectivă, recurentul-reclamant a învederat că, în absenţa unei cereri exprese de trimitere a cauzei la prima instanţă, cel puţin din partea uneia dintre părţi, instanţa de apel era obligată să reţină dosarul pentru judecare cu evocarea fondului.

În consecinţă, reclamantul a susţinut că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură imperative a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, conducând la casarea deciziei recurate prin aplicarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5. din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează faptul că din considerentele deciziei atacate lipsesc propriile considerente ale instanţei de apel pe care şi-a întemeiat soluţia de admitere a apelurilor îndreptate împotriva considerentelor sentinţei, fiind astfel încălcate prevederile art. 461 alin. (2) din C. proc. civ.

O ultimă critică formulată de reclamant vizează faptul că instanţa de apel nu a motivat hotărârea recurată şi prin raportare la încheierile de şedinţă din 23 ianuarie 2015 şi 20 noiembrie 2015, care fuseseră atacate, singurele menţiuni fiind în dispozitivul deciziei.

Recursul recurentei-interveniente în interesul reclamantei D. SA a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti.

În motivarea recursului, recurenta D. SA a susţinut că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 461 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare, deşi legea prevede că într-un apel împotriva considerentelor, instanţa admiţând apelul, înlocuieşte considerentele atacate cu propriile considerente, menţinând soluţia din dispozitiv - situaţie circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică invocată de recurenta D. SA vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cu referire la admiterea apelului reclamantului şi intervenientului în interesul reclamantului şi la apelul pârâţilor împotriva încheierilor din data de 23.01.2015 şi 20.11.2015, situaţie circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Un alt motiv de casare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se referă la faptul că minuta şi dispozitivul conţin dispoziţii contradictorii, raportat la faptul că instanţa de apel, prin dispozitivul Deciziei nr. 872/2016, a admis şi apelul împotriva încheierilor prin care instanţa de fond soluţionase excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi capacităţii de folosinţă, invocată de pârâţi, doar în contradictoriul cu E. SRL. Astfel, recurenta a susţinut sub acest aspect că, în contradictoriu cu reclamantul şi intervenienta D., pârâţii au capacitate procesuală de folosinţă şi calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu intervenienta E., pârâţii nu au o astfel de capacitate/calitate, tribunalul urmând a se pronunţa, în rejudecare, pe aceste excepţii.

La data de 27 aprilie 2017, intimata-intervenientă SC E. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru o nouă judecată a apelurilor.

La data de 3 mai 2017, intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Târgovişte şi Municipiul Târgovişte au formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor, raportat la faptul că obiectul litigiului este reprezentat de o acţiune în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006. În consecinţă, s-a susţinut că în această situaţie competenţa de primă instanţă aparţine judecătorului-sindic, iar sentinţa primei instanţe poate fi atacată numai cu apel.

La data de 22 mai 2017, recurentul Cabinet individual de practician în insolvenţă "A." - lichidator judiciar al SC B. SA a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinare, susţinând sub acest aspect faptul că recursul promovat este o cale de atac prevăzută de lege, respectiv de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. cu aplicarea dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi (2) acelaşi cod, cu aplicarea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat de art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016, în opinia sa nefiind incidente dispoziţiile legale invocate de intimaţi prin întâmpinare.

La aceeaşi dată, a formulat răspuns la întâmpinare şi recurenta D. SA, prin care a solicitat, de asemenea, respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursurilor, susţinând în esenţă că litigiul beneficiază de calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport propunându-se respingerea recursurilor, ca inadmisibile.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 septembrie 2017 a fost încuviinţat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 13 octombrie 2017, recurenta D. SA a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a arătat că recursurile promovate în cauză sunt admisibile în principiu, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. cu aplicarea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat de art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016, dar şi în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursurilor declarate de reclamantul Cabinet individual de practician în insolvenţă "A." - lichidator judiciar al SC B. SA şi de intervenienta D. SA, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Recursurile pendinte au ca obiect Decizia nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care au fost admise apelurile declarate de reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A. - lichidator judiciar al SC B. SA, de intervenienta în interesul reclamantei D. SA - fosta SC C. SA împotriva Sentinţei nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, au fost admise apelurile pârâţilor Consiliul Local Târgovişte şi Municipiul Târgovişte prin Primar împotriva Sentinţei nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dar şi împotriva încheierilor de şedinţă din data de 23 ianuarie 2015 şi 20 noiembrie 2015, în contradictoriu cu intervenienta SC E. SRL.

Prin aceeaşi decizie, a fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă, având în vedere că la originea exercitării recursului se află un litigiu ce are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a Consiliului Local al Municipiului Târgovişte şi a Municipiului Târgovişte, în procedura insolvenţei SC B. SA în scopul suportării integrale şi în solidar a pasivului debitoarei fiind întemeiată pe prevederile art. 138 alin. (1) lit. a), b), c), e), j) şi g) din Legea nr. 85/2006.

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

De asemenea, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamantul Cabinet individual de practician în insolvenţă "A." - lichidator judiciar al SC B. SA şi de intervenienta D. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamantul Cabinet individual de practician în insolvenţă "A." - lichidator judiciar al SC B. SA şi de intervenienta D. SA împotriva Deciziei nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

GGC - GV