Supreme Court lacks jurisdiction to review tribunal appellate decisions in civil cases under Code of Civil Procedure arts. 97 and 497

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2015 (cererea reconvenţională disjunsă din dosarul nr. x/2014), reclamanta COMUNA ZĂDĂRENI, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună punerea în conformitate a situaţiei de fapt a imobilelor înscrise în CF nr. x şi CF nr. x Zădăreni cu datele înscrise în cartea funciară, astfel:

- dezmembrarea parcelei rezultate în urma unificării în două noi parcele dintre care una în suprafaţă de 1993 mp - intravilan viran şi una în suprafaţă de 1440 mp - intravilan cu casă;

- rectificarea înscrierilor din CF nr. x nr. top x-148/a în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei A. şi înscrierea acestui drept asupra parcelei în suprafaţă de 1440 mp şi radierea dreptului de proprietate al Comunei Zădăreni din CF nr. x top x-149/b şi înscrierea acestuia asupra parcelei nou rezultate în suprafaţă de 1993 mp;

- obligarea pârâtei să elibereze în totalitate parcela aflată în proprietatea COMUNEI ZĂDĂRENI şi să respecte dreptul de proprietate al acesteia;

- îndrumarea OCPI Arad să efectueze cuvenitele menţiuni în cartea funciară conform cu operaţiunile tehnice impuse prin raportul de expertiză topografică şi dispuse prin sentinţa ce se va pronunţa.

Prin sentinţa civilă 1366 din 16 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Arad, secţia Civilă în dosar nr. x/2015, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta COMUNA ZĂDĂRENI, în contradictoriu cu pârâta A..

S-a constatat că imobilul înscris în CF nr. x Zădăreni nr. top. x, în suprafaţă de 1440 mp, aparţinând pârâtei A., este delimitat prin punctele a, b, c, d, e, f, g, h, i din anexa 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză.

S-a constatat că imobilul înscris în CF nr. x Zădăreni nr. top. x, aparţinând reclamantei COMUNA ZĂDĂRENI, este delimitat prin punctele j, k, l, m, n, g, f, e, d, c din anexa 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză şi s-a dispus modificarea suprafeţei acestuia de la 1933 mp la 1850 mp.

A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul înscris în CF nr. x Zădăreni nr. top. x, identificat mai sus.

S-a dispus OCPI Arad să efectueze cuvenitele menţiuni în cartea funciară, potrivit celor de mai sus.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.303 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 6.777 RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, la rămânerea definitivă a hotărâri.

Prin decizia civilă nr. 988 din 19 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă au fost respinse apelurile declarate de reclamanta COMUNA ZĂDĂRENI prin PRIMAR şi de pârâta A., împotriva sentinţei civile nr. 1366 din 16 martie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Arad.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenta-reclamantă COMUNA ZĂDĂRENI prin PRIMAR şi de recurenta-pârâtă A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 01 februarie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate într-un proces în care competenţa în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text de lege a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competenţa instanţei supreme în soluţionarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curţilor de apel la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Printre acestea din urmă nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca şi recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sau de soluţionare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curţi îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei Secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Art. 497 C. proc. civ. reglementează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa supremă în recurs, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".

Acest text de lege trebuie înţeles însă prin corelare cu dispoziţiile anterior citate ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Aşa fiind, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar art. 497 din acelaşi act normativ impune soluţia, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanţa de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.

Or, în materia litigiilor având ca obiect "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor", instanţa de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, potrivit art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.

Aceste considerente relevă că Înaltei Curţi nu îi poate reveni competenţa de a soluţiona recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.

Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înţelesul acestor dispoziţii trebuie să reiasă din decelarea intenţiei legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de tribunale sau de curţi de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conţine norma de trimitere adecvată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte nu este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, pentru că o asemenea abordare ar echivala cu instituirea unei reguli noi de competenţă, prin adăugare la lege.

Or, potrivit art. 122 C. proc. civ., "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Având în vedere că, în speţă, nu există o prevedere legală care să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunţată de un tribunal, ca instanţă de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competenţă, urmează ca excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi să fie admisă.

În ceea ce priveşte instanţa în favoarea căreia competenţa urmează a fi declinată, se cuvin a fi subliniate următoarele aspecte:

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

În speţă, necompetenţa materială a instanţei supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus şi, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 497 cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

Pentru aceste motive, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Arad, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Timişoara, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă COMUNA ZĂDĂRENI prin PRIMAR şi de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 988 din 19 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2018.